Zilele trecute am primit un mesaj din partea unei companii cu care am lucrat la un moment dat, dar care n-a mai plătit niște facturi. Iar asta mi-a amintit și de alte situații în care antreprenori care păreau de bună-credință au dispărut în ceață, fără să mai plătească vreodată serviciile cerute.
Adică au dat țeapă.
Anul trecut, după ce am văzut „un fluturaș” zburând prin dormitor, am citit zeci de articole despre molii. Majoritatea veneau cu soluții care nu puteau fi puse în practică decât parțial sau cu opțiuni de prevenție. Așa că - după lungi căutări și luni întregi de spălat, uscat, congelat și călcat - , m-am hotârât să vă spun și vouă cum am scăpat de molii.
Am auzit de foarte multe ori întrebarea din titlu, în contexte similare: când victimele abuzurilor nu mărturisesc imediat, când au nevoie de timp pentru a spune prin ce au trecut.
Lăsând la o parte faptul că deseori e folosită pentru a discredita victima, cred că întrebarea asta chiar merită un răspuns.
Știu că pentru unii dintre voi sună banal. Dar, pentru mulți ani, mie mi se părea că sunt un model dacă nu-mi iau liber atunci când mă simt rău. Cât timp nu era ceva foarte grav – nu zăceam, nu leșinam – mă duceam la job și încercam să lucrez ca de obicei.
Dacă aș lua-o de la început, ăsta e un lucru pe care sigur nu l-aș mai face.
Nu-mi iese din cap faptul că o femeie a fost înjunghiată pe stradă în plină zi și că nimeni n-a făcut nimic, dar nimic pentru ea. Nu doar că nu s-a găsit nici măcar un om să-i acorde primul ajutor, dar nu s-a găsit nici unul care să sune la 112. Pur și simplu nu-mi vine să cred.
Aveți vreun apropiat care s-a mutat din țară? Care locuiește și muncește în altă parte? Sunt sigură că aveți. Așa cum bănuiesc că cei plecați v-au povestit și vouă părțile bune, dar și părțile mai puțin bune de acolo – mai ales în primii ani, de adaptare.
Sunt lucruri pe care le intuiați și altele la care probabil că nu v-ați gândit sau care nu păreau așa de importante. Cum ar fi să vorbești limba română când mergi la medic sau la psiholog.
Știți oamenii aceia care, indiferent de subiect, îți spun că e problema ta? Că nu-ți cauți liniștea sau fericirea unde consideră ei că trebuie?
Da, și eu îi știu. Și, pe această cale, îi rog să mă lase să-mi caut linștea unde am eu chef.
Știu de-acum și până în martie va fi tot așa. Motiv pentru care fac cam tot ce pot ca să stau deoparte de vreo viroză care ar putea să mă scoată din uz chiar și două săptămâni.
Pentru că se vorbește mult despre menopauză în ultima vreme și pentru că sunt o mulțime de mituri legate de tratament, am vrut să stau de vorbă cu un medic ginecolog care să facă puțină lumină în legătură cu acest subiect.
Și nu doar că am vorbit cu un medic ginecolog, ci cu un medic femeie care a experimentat pe propria piele și simptomele menopauzei, și efectele terapiei de substituție hormonală.
Am primit de curând un email de la cineva care a citit niște articole de-ale mele și care mi-a spus că vând iluzii. M-am lămurit de ce și am decis să vă zic și vouă.
Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri
