Nimic special până aici. Dar ce legătură am eu cu firma X? Ei bine, cam în toată viața mea profesională am avut diverse colaborări, ca freelancer. Cele mai multe pe zona de comunicare, PR, creație. Un astfel de proiect am avut, cu mulți ani în urmă, și cu X. S-a încheiat la un moment dat fără drame și asta a fost.

Totuși, în acea perioadă, X și-a dat seama că are nevoie și de alte servicii pe care nu i le puteam oferi. I-am recomandat o prietenă, au lucrat împreună o perioadă.

De la un anumit moment, X a început să-i plătească facturile cu întârziere. Apoi, o factură la două luni. În felul ăsta s-a adunat o sumă destul de mare. La întâlniri, clientul își cerea scuze, promitea că e doar o perioadă, că sigur va plăti. Nu i-a spus femeii că e nemulțumit, că ar vrea să întrerupă colaborarea, dar avea aceste întârzieri cu plata.

După vreun an și jumătate, X a decis totuși să pună pe hold această relație profesională și a promis, din nou, că va plăti facturile restante. Nu s-a întâmplat niciodată.

Cert e că această companie, pe care eu am recomandat-o cu încredere unui om apropiat, a dat o țeapă mizerabilă. Doar așa, pentru că a putut.

Tot ei (sau cineva care lucrează la ei) au nevoie acum de ajutorul meu.

Voi cum ați reacționa în această situație?

Pentru mine decizia a fost foarte ușoară: nu mai am acces la contul respectiv, deci nu i-aș putea ajuta nici dacă aș vrea.
Dar dacă aș fi putut? Oare ce-ar fi trebuit să fac?

Sigur, ne putem gândi că nu mi-au creat un prejudiciu mie, direct. Dar au făcut-o față de un om care-mi era apropiat și care a avut încredere să lucreze cu ei și datorită mie.

Aveam o colaborare cu un brand care crea și vindea niște piese foarte scumpe. Patron român, o doamnă foarte elegantă, care locuia iarna în țările calde și vara într-o capitală europeană foarte cunoscută.

Relația asta s-a consumat foarte repede, în sensul că am lucrat împreună șase luni. M-a plătit doar pentru trei.

Colaborarea consta într-un mix de servicii care se încadrează în zona de creație și comunicare. Acum, partea cu creația e dificilă, că trebuie să fii pe aceeași lungime de undă. Nu e ceva corect sau incorect – bine, poate fi, dar la un nivel foarte slab.

Era clar că noi nu rezonam. Pe de-o parte pentru că nu primeam nici brief, nici feedback. Doar „nu-mi place”, fără să aflu ce nu-i place. Trebuia să ghicesc eu. Practic, refăceam materialele încercând să-mi imaginez ce avea în minte persoana respectivă.
Dar am mai văzut, se mai întâmplă.

După trei facturi neplătite, mi-am dat seama că n-o să facem mare brânză împreună. Așa că mi-am văzut de ale mele.

Doar că, într-o zi, mă sună cineva de la biroul doamnei să-mi dea ceva de făcut. Asta, în contextul celor trei facturi neplătite și nici un semn, da? Pentru că doamna antreprenor răspundea numai când avea chef și doar pe mail.

Omul care mă sunase n-avea nicio vină. El primise o sarcină: sun-o pe Mara să facă aia și aia. Dar pur și simplu n-am putut să-mi ascund uimirea și am spus, sincer, că eu habar n-am dacă mai lucrăm împreună. Ba chiar aveam impresia că nu. Și l-am rugat să mă anunțe în cazul în care află ceva, că eu nu reușeam să mai iau legătura cu „doamna”.

Desigur că lucrurile s-au terminat acolo, dar ce m-a șocat e faptul că cineva care nu mă plătise și care știa că nu mă va mai plăti niciodată s-a gândit să mai profite un pic de banii ăia pe care nu mi i-a dat.

Cât tupeu să ai?

N-am recuperat suma aia niciodată. Contract pe o firmă din Elveția, cantonul Zug, e foarte clar că n-am fost nici prima, nici singura care a lucrat pe gratis pentru doamna respectivă.

Au mai fost, de-a lungul anilor, niște pățanii, dar mai puțin răsunătoare.
Unii pentru care am lucrat un site, parcă, și care n-au mai răspuns la telefon în mijlocul proiectului. Mă mai sună uneori unul dintre asociați, din greșeală. Probabil că are două Mara în telefon.
Mă distrez de fiecare dată când îi răspund: e foarte încurcat și nu știe cum să închidă mai repede, să nu cumva să-i cer banii!

Un alt domn, tot cu firmă în Elveția, avea un contract super mișto: primeam 50% din bani la jumătatea proiectului și restul la final. Chiar m-am bucurat când am văzut clauza asta în contract. Și o mai și propusese el.

Doar că m-am bucurat degeaba: omul nu-și termina niciodată proiectele. Avea idei, începeam să lucrez, plătea 50%, apoi venea cu zeci de modificări și nu finaliza nimic. Mă rog, mi-am dat seama că e un tipar și i-am urat succes.

Hai că m-am răcorit :).

Voi cum stați la capitolul ăsta? Vi s-a întâmplat ceva similar sau ați avut norocul să lucrați doar cu oameni corecți?

Foto: Unsplash.