Ăsta e, de fapt, motivul pentru care scriu acest text. Se pare că trebuie să clarificăm încă o dată un lucru banal, și anume că suntem diferiți.

• Eu pot să scriu că am mâncat o salată de vinete delicioasă într-un anumit loc, iar unora dintre voi să nu vă placă.
• Pot să ador o cremă de față, dar care să nu se potrivească deloc cu nevoile pe care le are tenul altei femei.
• Să mănânc o pungă de alune pe zi, iar altcineva să fie alergic.
• Să iubesc niște pantofi care, în ochii altor oameni, să pară urâți.
• Să-mi facă plăcere să merg la yoga și pentru altcineva să fie un chin.
• Să râd la o comedie despre care alții spun că e proastă.
• Să fiu îndrăgostită de Napoli în timp ce destui dintre voi considerați că e doar un oraș murdar.

Toate aceste enunțuri sunt subiective și mi se pare mai mult decât evident. Sunt șanse extrem de mari ca lucrurile pe care eu le găsesc interesante să n-aibă nici o valoare pentru unii dintre voi.

Dar asta nu înseamnă că mint și nici că vând iluzii.

Îmi pare rău că ai fost în vacanță într-un loc despre care eu am scris că nu e aglomerat, dar, din punctul tău de vedere și în perioada aleasă de tine, erau prea mulți oameni.

Îmi pare rău că acolo unde-mi petrec eu verile nu se schimbă prosoapele zilnic.
Dar nici n-am scris pe undeva că ar fi altfel – în acest caz, vina mea, a vânzătorului de iluzii, a fost că n-am intuit că pe tine te-ar putea deranja. Dar, ce să vezi, n-am de unde să știu ce-și dorește fiecare dintre voi.

Ca să nu mai zic că, eu, una, nici acasă nu îmi schimb prosopul după fiecare duș. Mi se pare că e foarte OK să mă șterg din nou cu el și nici nu e sustenabil să spăl prosoapele zilnic.

Îmi pare rău și că restaurantul în care am mâncat două veri la rând s-a închis în 2024. Nu-mi stă în putere să prevăd viitorul.
Dar știm cu toții că restaurantele din zonele de litoral se închid în extrasezon. Din păcate, nu toate se și redeschid.
Mie mi-a părut cel mai rău că restaurantul nostru preferat nu a mai găsit resurse financiare să se redeschidă și în vara asta. Da, aici chiar am vândut iluzii, dar mi le-am vândut chiar mie atunci când mi-am imaginat că voi putea mânca din nou acea tocăniță de sepie pe care n-o făceau decât acolo.

Îmi pare rău și că ai bătut drumul pe jos până la acest restaurant fără să verifici înainte dacă e deschis sau nu.
Eu, de exemplu, am dat un search în google și am văzut că scrie permanently close. Mi-a părut rău, dar am găsit alt loc cu mâncare foarte bună – cel puțin din punctul meu de vedere.
Mă rog, chiar dacă pe google ar fi scris că e deschis, tot aș fi sunat ca să fiu convinsă că găsesc locuri, mai ales că era plin sezon.

Mă bucur că n-a plouat, că n-au fost valuri, alge și arici de mare, că temperatura apei a fost potrivită și că apa avea culoarea pe care ai visat-o. Altfel, probabil că tot eu aș fi fost de vină.

Ați citit bine. Dacă noi, ăștia din online, nu suntem credibili, nu ne mai citește nimeni.

Iar eu știu asta foarte bine și nu-mi permit să scriu că o cremă de față conține retinol dacă nu-i așa și dacă nu verific. Nu mă duc la un laborator să fac analiza ingredientelor, dar le confirm cu producătorul.
Dar acesta este o informație concretă și verificabilă. Dacă greșesc, mă puteți trage de urechi, puteți considera că vând iluzii sau că, pur și simplu, am greșit, ca orice ființă umană.
Dar chiar aș prefera să-mi spuneți.

Pe de altă parte, dacă eu scriu că îmi place acea cremă de față, că-mi face bine, că, în cazul meu, dă rezultate, atunci aceasta e părerea mea subiectivă despre acel produs.

Puteți avea altă părere, e firesc – dar nu am nici o vină că nu gândiți la fel ca mine sau că tenul vostru nu e identic cu al meu.

Sincer, nu-mi vine să cred că e nevoie să precizez asta, dar lucrurile pe care le citiți aici se împart în două mari categorii: informații concrete și verificabile și opinii subiective.
Oameni buni, dacă nu vă plac gusturile mele, ce cred eu despre lucruri și despre viață în general, citiți în altă parte, că avem internet pentru toată lumea.

Ca să revin la subiectul de la care a pornit acest articol, mi-am plătit vacanțele despre mi-a scris acest cititor în fiecare dintre cei trei ani în care am mers acolo. Mi-am plătit, anul trecut, și mesele la restaurantul care a fost închis vara asta. M-am simțit atât de bine încât am vrut să scriu despre ele, am considerat că merită.

Iar atunci când vin către mine proiecte ce implică branduri sau produse în care nu cred, prefer să nu le accept.

Deci fiți pe pace: dacă scriu despre ceva, îmi place.

Doar că acest „îmi place” este subiectiv.

Foto: Unsplash+.