Într-una dintre redacțiile în care am lucrat aveam o colegă super simpatică. Mă rog, aveam chiar mai multe colege simpatice, dar de ea mi-am amintit acum, când m-am apucat de scris. Pentru că fata asta, care își făcea bine meseria, îmi dădea, când și când, un text foarte pompos.

Citindu-l, aveam impresia că autoarea l-a scris purtând o rochie de seară cu un design complicat, stând pe un jilț și cu o coroană pe cap, ca o regină. Ei, și de acolo, de la înălțimea tronului ei, scria un articol pentru noi, muritorii.

I-am zis exact asta și, de atunci, când mai primeam câte un material prețios, i-l dădeam înapoi râzând: „Te rog, dă-ți jos coroana de pe cap și mai scrie-l o dată”. Râdea și ea, se apuca de rescris și totul era bine.

Acum, mostrele de comunicare la care mă voi referi mai jos sunt mult mai „elaborate” decâr articolele colegei mele. Și nu fac parte din texte jurnalistice, deci nu ne apucăm să punem oamenii la zid, da?

Însă, de fiecare dată când citesc astfel de formulări folosite în contexte cât se poate de banale, nu pot să nu mă întreb de ce.

• „Am un palton prevăzut cu nasturi verzi” în loc de „Am un palton cu nasturi verzi”;
• „Cămașa necesită curățare” în loc de „Cămașa trebuie curățată”;
• „Caut cu frenezie această eșarfă” în loc de „Îmi doresc foarte mult această eșarfă”;
• „Mă despart cu greu de această pereche de pantofi” în loc de „ Vând această pereche de pantofi”;
• „Efectuez plata în două zile” în loc de „Fac plata sau plătesc în două zile”;
• „Realizez manichiură cu gel” în loc de „Fac manichiură cu gel”;
• „Dețin o rochie cu spatele gol” în loc de „Am o rochie cu spatele gol”;
• „Cum integrezi pantofii sport într-o ținută office” în loc de „Cum porți pantofi sport la o ținută office”;
• „De unde achiziționezi rochii din mătase” în loc de „De unde cumperi rochii din mătase”.