Nu doar că m-am gândit, dar am căutat și opțiuni – unde să plec și ce-aș putea face acolo.
Cei care mă citesc știu deja: am un blog de lifestyle și rareori scriu despre teme care depășesc sfera asta. Însă acum nu mai este vorba despre o preferință, despre ce promite cineva sau altcineva: este, practic, o alegere între a trăi în continuare într-o țară democratică sau nu.
E inutil să reproduc aici toate aberațiile pe care le-am auzit zilele astea din gura acestui domn care candidează la Președinția României. De la apa care nu e apă, de la microcipurile din sucuri, la conspirația 5G, operația de cezariantă care rupe firul divin, întâlnirea cu „o altă specie, care sigur nu e umană”. Ca să nu mai zic de afirmațiile împotriva NATO și împotriva Uniunii Europene care mi se par foarte grave. Omul ăsta ar putea, efectiv, să ne izoleze.
Nu pot să cred că un astfel de personaj ne-ar putea conduce țara.
Părinții mei au trăit în comunism, eu am copilărit în comunism. Îmi amintesc foarte bine lipsurile, frica, interdicțiile. Ar fi extrem de grav să ne întoarcem acolo – și efectiv nu îmi vine să cred că oamenii au o memorie atât de scurtă și că unora li se pare că era mai bine.
Sper doar că suntem destui cei care ne dăm seama că o astfel de conducere reprezintă un pericol real pentru libertatea noastră.
Deși consider că trăiesc într-o țară misogină, încă am speranța că nu veți pune ștampila de vot pe numele unui om care ne poate duce într-un regim extremist doar pentru că e bărbat.
Luni, în dimineața în care am aflat rezultatul alegerilor, am fost pur și simplu în reluare. Aveam o întâlnire dimineață. M-am îmbrăcat, m-am machiat, dar n-am reușit să plec de acasă. Mi se părea incredibil ce se întâmplă. Încă simt la fel.
Încep, încet, încet, să-mi revin la vechile obiceiuri. Încerc să mă adun, să lucrez, să citesc. Să nu stau non-stop cu nasul în știri – deși Mihai e mereu cu TV-ul pornit, ochi și urechi, să vadă ce se mai întâmplă.
Desigur, știrile nu mă ocolesc (nici nu ar fi deloc o idee bună; una din cauzele care ne-au adus aici e dezinformarea), doar că încerc să nu le consum 24 de ore din 24.
Mi-am propus să revin la munca mea care înseamnă, și în aceste vremuri, articole și postări care țin de domenii frumoase. Modă, beauty, călătorii. Poate că nu sunt cele mai importante acum, dar bănuiesc că mai sunt și oameni ca mine care, în perioade grele, au nevoie să evadeze în ceva frumos.
Așa că, dacă aveți nevoie de o scurtă pauză din acest vertij, vă aștept aici.
P.S.: Sunt bombardată în social media cu mesaje false din partea acestor oameni extremiști. Vă rog informați-vă atent. Și dacă vreți să vă convingeți voi înșivă cine e acest domn, căutați interviurile video cu el în care vorbește despre toate conspirațiile. E ceva înfricoșător.
Aveți mai jos un rezumat:
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmăriți-mă pe Instagram, @maracoman
Ferească Dumnezeu de o asemenea alegere! Ar fi dovada supremă că încă nu ne-am vindecat de…(sa spun? sa nu spun?)…de inconștiență (ca sa nu folosesc un cuvânt mai dur, dar mai aproape de realitate)…
E ceva foarte rău.
Te inteleg perfect. Sunt plecata de 16 ani din tara. Nu am plecat ca mi-era rau. Pur si simplu m-am indragostit de un belgian. In toti acesti ani nu am votat pentru România. De ce? Eu nu mai traiesc acolo, eu nu ma mai intorc in tara decat in vacanta. Pe 8 decembrie voi vota. De ce? Nu pot lasa România sa se indrepte din nou spre Rusia. Sora-mea mi-a zis (fara sa stie ca m-am hotarat sa votez): Du-te si voteaza, ca altfel o sa o mai vezi pe mama cu putin noroc doar pe WhatsApp. Si are dreptate. Toata libertatea pe care am dobandit-o, va disparea. Asa ca o sa votez pentru presedinte. Si sper sa avem un presedinte femeie.
Îți mulțumesc că mergi la vot. Contează enorm.
Dragă Mara, am citit cu lacrimi în ochi postarea ta. Te înțeleg perfect. Tot ce putem face e să mergem la vot în continuare. Găndul că și Hitler a fost votat mă face să leșin. Te îmbrățișez cu drag.
Eu sper că totuși oamenii vor vedea cât de mare e derapajul.
Sunt in asentimentul tau, Mara. La 52 de ani, credeam ca nu ma mai mira nimic, dar de doua zile nu ma pot controla. Sora mea zice ca sunt prea patimasa. Dar cum sa nu fiu, am doi baieti, i-am crescut linistita intr-o societate linistita. Nu in bogatie, au fost si lipsuri si perioade fara job-uri dar i-am invatat sa fie optimisti, sa caute solutii, sa mearga inainte, sa gandeasca, sa se informeze. Sunt mandria mea. Si acum ne buseste asta, sa ne aflam la un pas de a ne intoarce 50 de ani in urma, sau mai rau. Ceace mi se pare mai incredibil, este ca persoane apropiate, femei, care au aflat parerea mea despre “trimisul divin”, incearca intr-un mod verbal, dar halucinant de insistent sa ma convinga cat de bun este el, de coerent si sa nu votez ” o muiere”. Iesim la vot. O sa fie bine.
Sper să fie bine. Din tot sufletul.
Eu am 2 fete. Facute si crescute aici, in tara. Sunt mici inca si ma inspaimanta gandul ca ar putea creste intr-o lume ca asta. La fel cum ma inspaimanta ga dul de a lasa tot ce am muncit si am construit aici , in tara in urma.
Mie mama imi zice ca sunt patimasa si agitata, dar cred ca acum e momentul sa scoatem toata patima din noi si sa iesim la vot in numar cat mai mare.
Sunt de acord cu tine. Că și eu am două fete.
Dragă Mara, vă urmăresc şi vă admir de ceva vreme, pe tine şi pe Mihai. Îmi permit un sfat, nu ştiu de ce simt că trebuie să-ți spun asta: sunteți tineri, bine pregătiți, educați şi energici. Plecați cât încă se mai poate! În vest, viața nu e uşoară, vorbesc din proprie experiență. Noi ne-am întors din cauză că eram prea bătrâni (58 şi 59) şi a unei conjuncturi care nu ne-a mai fost favorabilă. Vouă vă va fi bine. Puteți reveni oricând în țară, dar pentru liniştea voastră şi perspectiva fetelor, plecați! Eu cred că preş. României s-a ales deja şi nu va fi bine deloc. Plecarea e o decizie extrem de personală, dar eu cred că v-ar merge bine. Vă doresc sincer, oricum, mult noroc! 🤗🥰
Mulțumesc, nici noi nu suntem foarte tineri.
Sper totuși să nu plecăm din cauza acestor alegeri.
Dragă Mara, mie îmi este frică să vină fiică mea în vacanța de Crăciun acasă, sincer, și mă tot contrez cu fiu meu să-l conving să plece, nu cred că iese bine și îmi este la fel de frică ca după revoluție sau mineriade. Poate greșesc dar oamenii normali la cap sunt deja în minoritate și mă sperie și îmi amintesc cu tristețe că nu am plecat atunci când eram tânără și aveam alte perspective, siguranța și dezvoltarea copiilor este prioritară. Mai sper la o revenire a bunului simț sau îmi place să cred că încă mai are o șansă țara asta, acum când veneam spre casă am văzut piața Victoriei plină de tineri.
Exact așa sunt și eu! Nu suport să mă uit la știri dar, de 3 zile doar știri văd. Nu îmi vine să cred ce se intâmplă. Sper să nu fi obligată să pleci. Cel mai important lucru pe care putem să îl facem acum, să distribuim, să comentăm la tot ce zice individul ăsta și cei care îl susțin în continuare. Cel mai important să mergem la vot.
Te înțeleg. Eu trăiesc departe de țară și simt o frică pe care n-am simțit-o nici când ne-a lovit pandemia și eram singură prin lume fix în focarul Europei. Apoi a venit frica și disperarea pentru ai mei în țară gândindu-mă ce sistem sanitar avem, apoi frica pentru războiul de la graniță, apoi valul ăsta de extremă dreapta care a renăscut câte puțin peste tot, apoi genocid și copii morți, apoi alegerea unui trump care sigur va aduce schimbări negative în ordinea Lumii, acum asta, iar asta chiar mi-a fost picătura care n-a mai încăput în pahar, dar mă scobesc cât pot pe interior să găsesc puterea să cred că suntem mai mulți decât ei și vom face să fie bine. Trebuie să fie bine. Măcar în peticul ăla de țară. Am plecat prea mulți din dezamăgire, nu vreau să trăim momentul când se va pleca de frică. Sper că suntem mai mulți români înțelepți decât sunt cei disperați.
Vă îmbrățișez pe toți, Mara!
Retrospectiv imi pare rau ca n-am plecat in 2005, as fi fost departe cu tot atata munca cat am facut si aici. Acum e prea tarziu, n-as mai abandona ce-am muncit, dar pot sa ies la vot, si sa mobilizez si pe alti nehotarati s-o faca. Daca as avea copii as pleca, pentru viitorul lor.
Și eu simt neliniște. Sunt încrezătoare că oamenii se vor informa. Și că nu vor renunța la drepturile și libertățile obținute.
Sper ca rațiunea să fie cea care dictează în turul II. Te înțeleg perfect. Asemenea, și eu voi pleca din această țară dacă va câștiga presupusul alegerile. Îmi doresc o țară liberă, care crede în democrație, realmente vorbind, pro valori europene, pro NATO (deoarece, consider ca am fi ioc fără acestea), o țară care nu își uită trecutul, care nu va uita revoluția din 89 (deși aveam doi ani), am văzut, și m-am documentat, deoarece am fost și încă sunt liber să o fac, și de aceea pot spune ca erau vremuri urate. Îmi doresc o țară pro evoluție, nu pro involuție, pentru copilul meu, care merită, ca toții copii de asemenea din România, să trăiască liberi, fără îndoctrinări, sa nu fie manipulați sau influențați, și să decidă ei însuși ce este bine pentru ei, să-și facă singuri viitorul, nu să li se impună un presupus viitor. Este trist, să spunem în 2024… pe baza unui răhățel de clip TikTok, eu votez cu Dumnezeu și cu inima…, rațiunea ducă-se. Nu vreau să îndemn pe cineva, pe cine, sau ce să voteze, aș dori ca toți românii care vor vota (și sper să meargă cât mai mulți), fiecare om, care pune acea ștampilă pe buletinul de vot, să facă un forecast, un salt de 5-10 ani în viitor, să-și formeze o idee, cum va arăta această țară și cum vor fi reprezentați ei ca și “popor”, să își asume și să PUNĂ stampila!. Votează rațional, atât!