Eu îmi aduc aminte de două astfel de perioade. Una în care eram foarte tânără și aveam un job foarte solicitant, dar care-mi și plăcea foarte mult. A doua e ipostaza de mamă singură, fără ajutor, cu două fetițe mici care mergeau la școală dimineața.
În fiecare an citesc diverse păreri despre acest subiect. Unii se plâng că sunt obligați să cumpere mărțișoare pentru zeci de colege, iar alții susțin că e un gest frumos. Pentru voi cum e?
Știți oamenii aceia care, indiferent de subiect, îți spun că e problema ta? Că nu-ți cauți liniștea sau fericirea unde consideră ei că trebuie?
Da, și eu îi știu. Și, pe această cale, îi rog să mă lase să-mi caut linștea unde am eu chef.
Cu șampanie? Cu o cină în oraș? Poate cu o fotografie? Sau cu o bijuterie?
Știți cum, atunci când intri într-o parfumerie, miroase a ceva, dar nu poți să-ți dai seama a ce?
Nu credeam că o să fac asta vreodată, adică să scriu un articol pe blog pentru că vreau să iau legătura cu cineva.
Dar m-am tot gândit și nu știu cum altfel să procedez.
Habar n-am cum ar fi decurs lucrurile dacă n-aș fi răspuns la acel telefon. Dar am răspuns.
Nu o dată mi s-a întâmplat să primesc această replică în legătură cu ceva despre care am scris. Uneori era o observație, alteori un reproș.
Știu senzația: foarte multe lucruri sunt prea scumpe și pentru mine. Dar asta nu înseamnă că nu vreau să aud de ele, să înțeleg ce magie a dus la nașterea lor și să le admir indiferent dacă mi le permit sau nu.
