Am răcit brusc și violent, adică m-am trezit cu o durere în gât cum cred că n-am mai avut vreodată. Și, pentru că nu puteam să mănânc mai nimic, am zis să comand cele necesare și să-mi fac o supă.

Zis și făcut: am intrat în aplicație, am pus în coș chestii pentru supă. M-am gândit totuși să comand și vreo șase banane.
A venit comanda și – cum nu erau multe pungi și eu eram răcită cobză – s-a dus Vasilescu să o recupereze de jos. Însă am ciulit urechile când, la întoarcere, vorbea ceva singur, pe scări. N-am înțeles ce zicea, dar se simțea nemulțumirea de la mine din dormitor.

Intră domnul V. pe ușă și mă întreabă, exasperat:

– La ce ne trebuie 7 kilograme de banane?

Îmi dau ochii peste cap.
Serios, am luat șase banane, nu șapte și cu atât mai puțin șapte kilograme. Sunt șase banane, suntem patru oameni în casă. Ce i s-o părea așa mult?
Și-mi era și rău, n-aveam efectiv nici un chef de discuții pe tema asta.

Mă duc să despachetez și să mă apuc de supa aia când văd, într-adevăr, o pungă plină-ochi de banane. „Au greșit oamenii ăștia”, zic, eu n-am comandat așa ceva. Intru în aplicație să-mi dovedesc spusele.

Numai că, ce să vezi? Dacă de obicei comandam banane la bucată, de data asta am pus în coș banane la „bunch”. Adică un mănunchi sau un snop :). Un bunch înseamnă vreo șase banane și cântărește un pic mai mult de un kilogram. Și iată cum, în fața ochilor mei, am șapte kilograme de banane.
Ș-A-P-T-E.

Am nimerit din alea mari, frumoase, coapte. O bunătate. Șapte kilograme. 7.

De ieri, cum zice cineva pe-aici că-i e foame, îi ofer o banană. Mai avem șase kilograme.

Ia ziceți, ce fac cu ele?

Știu că primul gând e banana bread, dar aici există două probleme: nu prea ne place (am făcut o singură dată și s-a mâncat jumătate) șiiiii, pentru o banana bread sunt necesare doar 500 de grame de banane. Aș putea să fac vreo 14.

Dacă aveți idei, chiar le aștept cu interes.

Vă las, mă duc să mai mănânc o banană :).

Foto: Unsplash +.