Și de niște vești bune.
Parcă nu se mai termină.
Mi se pare că n-am mai avut perioade de liniște de la pandemie încoace. Liniște însemnând stabilitate economică și politică, lucruri previzibile pe toate planurile, eventual și pace la granițe.
Știu că poate fi mai rău și da, sunt fericită că nu cad bombe din cer. Dar nu e tocmai roz nici succesiunea asta de pandemie, război, alt război, inflație, alegeri pe muchie de cuțit, criză economică, iar inflație, cel mai slab leu din istorie.
Oricât aș încerca să-mi păstrez optimismul, sunt și zile în care nu reușesc – iar aceasta este una dintre ele.
Mă simt ca în 2020, când nu mă mai puteam uita la știri. Nici acum nu mă uit, dar le citesc și nu, nu găsesc nimic care să mă facă să sper.
Cine are vești bune să le lase în comentarii. Nu știu de ce, cred că nu sunt singura care are nevoie de ele.
Foto: Unsplash.
A intrat fi-miu la facultate. Dacă nici asta nu e o veste bună… 😁 Acuma la modul serios: uită-te la filmulețe cu animale haioase, pe mine mă binedispun mereu.
Felicitări :))
Chiar e o veste bună :).
Bine, caut filmulețe cu animale. Am chiar și cu ale mele 🙂
Merci! Ale altora fac mereu mai multe trăznăi
@AdinaE 500 g de ciocolată pentru o limbă moartă e ceva. Eu am fost olimpic la latină în liceu, ascultam știrile la un post de radio în latină, care emitea tocmai din Finlanda. Non scholae sed ciocolatae discimus.
Nici eu nu ma mai uit la stiri. Sunt obosita fizic si psihic. Asa ca daca am timp ma uit la cate o comedie romantica.
P.S. juniorul a castigat azi la scoala un quiz la latina. Premiu? Jumatate de kg de ciocolata 😀🍫🍫🍫. Inca nu vrea sa se desparta de ciocolata. E a lui😋.
Wow. Ciocolata e fericire. Am primit și eu, de curând, un pic mai multă 🙂 🤭
Nici eu nu ma mai uit la stiri din pandemie. Am obosit. Am obosit cu razboaie, pandemii, politicieni nesimtit de tupeisti care isi urmaresc interesul. Imi e ciuda ca am trecut prin asemenea inflatie si cheltuieli ridicate de ani de zile, mai ales in ultimele luni, degeaba. M-am saturat ca toate maririle salariale din ultimii ani sa nu imi aduca plus valoare. Job-ul ma oboseste si as vrea sa demisionez, dar nu am backup. Ma simt extenuata. Asa ca am facut un “mic” imprumut pe 2 ani ca sa imi achizitionez un aparat. Nu stiu cat o sa ma ajute, tot ce mi-as dori in momentul de fata ar fi sa lucrez full time de acasa. Reintoarcerea la birou si-a lasat amprenta.
Mulțumesc că ai povestit.
Nu mă mai simt așa singură.
Sper că la un moment dat îți vei putea schimbă jobul cu ceva ce îți place mai mult sau într-un mediu mai plăcut. La cât timp petrecem la serviciu, ar face diferența.
A venit, totuși, primăvara. Nu știu când, nu știu pe unde. Altfel, nu mai știu cum e sa nu fiu extenuată…
Abia aștept să ies afară. ☀️
Dupa un sfert de secol de pribegie m-am intors, la pensie, in tara cu speranta de o batranete linistita…Nu regret dar sunt trista, foarte trista de ce se intampla…si sunt trista pentru cei tineri, nu pentru mine!(Nici pentru copiii mei, ei au o viata frumoasa “afara”!) A inceput sa fie cald si frumos, flori, ciripit si verdeata, multa verdeata, incepand de azi nu ma mai uit la stiri! Niciodata! … si astept pachetul din Bruxelles, de la fata, cu muuuulta ciocolata 😉 O imbratisare ❤
🤗🤗🤗
Și eu am nevoie de vești bune! De ieri sunt așa de nervoasă ca, îmi vine să merg la nenorocirii ăia și să îi bat! Nu sunt violentă dar, nu văd nici o soluție/scapare. De felul meu sunt, foarte optimistă, în situația actuală nu pot fi.