Săptămâna viitoare o să fim în Alghero, în Sardinia. Și pentru că n-am apucat să mă documentez prea mult despre ce putem face la fața locului cu doi copii, orice sfat e bine-venit.
În timp ce-i explicam fetiței mele că nu trebuie să plângă și să se teamă de medic - pentru că medicii ne ajută să ne însănătoșim - mă întrebam de ce eu nu pot să mă liniștesc. Și mi-am amintit. Mi-am amintit de ce, de fiecare dată când trebuie să merg la spital, se instalează frica.
De fiecare dată când un om apropiat îmi spune că se mută din țară simt un gol în stomac. Mă doare. Apoi mă gândesc că ar trebui să mă bucur pentru el. Și mă bucur, mai ales că prietenii mei plecați au vieți bune acolo unde s-au dus. Dar tot doare. Toate despărțirile dor.
Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri
