Unul dintre locurile pe care nu le-am putut uita din călătoria mea de la Florența.
Zilele trecute vorbeam cu amicul M. care s-a întors din Italia și care a făcut o excursie în genul celei la care visez eu: a aterizat într-un oraș și apoi a luat trenul spre diverse alte sate și orașe. Și mi-a zis că s-a dus la Fiesole (am văzut poze, e superb) să vadă panorama Florenței. Eu i-am povestit, la rândul meu, că habar n-aveam de Fiesole. Acum doi ani, când am fost eu la Florența, am văzut panorama orașului din Piazzale Michelangelo. Ei bine, și-așa am ajuns la cimitir.
E un pic ciudat să vizitezi un cimitir, chiar dacă sunt câteva celebre în lume. Sincer n-am ținut niciodată să văd vreunul, dar, de data asta, n-a fost nimic programat. După ce mi-am clătit ochii cu vederea din Piazzale Michelangelo, am simțit nevoia să fac câțiva pași și am dat de o curte foarte frumoasă, cea a bisericii San Miniato al Monte și a cimitirului Porte Sante. Un mix straniu de frumusețe și întristare (sper să mă ierte Kawabata pentru acest împrumut) care m-a făcut să-mi doresc să intru în curte.
Am dat apoi peste acest loc de veci care aparține familiei Zeffirelli și care m-a făcut curioasă.
Dar, pe lângă numele mai mult sau mai puțin cunoscute, Cimitero delle Porte Sante e un fel de muzeu în aer liber, cu sculpturi și statui în diverse stiluri, de la neoclasic la Art Nouveau sau Art Deco. Fotografii, mesaje, flori, unele ofilite aproape artistic, totul e un fel de poezie încărcată de multă dramă și de multă iubire. Pe lângă pietre funerare sau statui întâlnești, din loc în loc, câte un detaliu care spune o întreagă poveste: două inimi create din pietre sau, cel mai înduioșător, o păpușică tricotată, plină de culoare, într-un loc în care totul e gri.
View this post on Instagram
În ziua în care am fost acolo, cerul era acoperit de nori. Din cauza asta și pozele au o tentă de gri pe care am lăsat-o așa, n-am simțit nevoia să modific nimic. Mi se pare nepotrivit să încerc să înveselesc niște fotografii făcute într-un cimitir. Le-am lăsat aici, ca mărturie că poți găsi locuri de neuitat și acolo unde nu te aștepți.
P.S. Pentru că Italia e țara mea preferată, nu se putea să nu am și un hashtag. Urmăriți #MaraInItaly pe Instagram.
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman
L-am vizitat și eu acum câțiva ani, special pentru mormântul lui Zeffirelli.
E și la Roma unul interesant, cu sculpturi frumoase pe morminte și nu e chiar atât de trist sau sinistru pentru că e „Cimitirul artiștilor” sau Cimitirul Non-catolic. Sunt îngropați diverși artiști străini care au trăit și au murit la Roma, printre cei mai cunoscuți John Keats și Percy Shelly(au și casă muzeu în Roma) și recent italienii și-au îngropat și un mare regizor și scriitor italian Andrea Camilleri.
E cu adevărat un muzeu acest cimitir datorită sculpturilor. Se găsește lângă piramida Cestia de la Ostiense, pentru atunci cand mai veniți pe la Roma și nu mai știți ce să vizitați nou și neștiut de turiști 😋
Mulțumesc, Crina. Chiar vreau să revăd Roma, e super interesant ce mi-ai povestit aici.