Gândul la aceste 10 zile în Thassos, la plajă, cu nimic de făcut, m-a hrănit câteva luni, încă de pe vremea în care afară era frig și urât. Mă rog, știți exact cum e: în toate zilele alea aglomerate de la birou, sau în zilele urâte, când plouă și cerul e gri, te gândești cum o să savurezi tu vacanța de pe malul mării.

Doar că, înainte să plec, a fost o vineri.

Adică ziua de dinaintea plecării. S-a nimerit să fie vineri, putea foarte bine să fie marți sau joi. Însă era ultima zi, acea zi în care trebuie să rezolvi tot ce a rămas. Și, doh, rămăsese mult.

Sigur că-mi programasem lucrurile altfel, urma să împart task-urile de-a lungul săptămânii de dinainte de plecare, să las totul în ordine la birou, să cumpăr spf-uri spray-uri anti tânțari și pantofi de plajă (sunt pietre aici, când intri în apă), să organizez cine și când merge la pisici, să duc fetele la teste antigen etc., etc., mai adăugați voi, că sigur că vi s-a întâmplat.

Au apărut apoi două zile pline cu meeting-uri, de-am ajuns acasă frântă și-am adormit înaintea copiilor. Într-un moment de inspirație am făcut bagajul fetelor încă de marți seara. Știu, sună nebunește, toți ai casei m-au privit de parcă e ceva în neregulă cu mine, până și pisicile m-au cercetat întrebător. Dar a fost o idee foarte bună și m-a ajutat super mult în ultima zi. În care m-am trezit dimineață și m-am apucat să scriu cele câteva mailuri rămase.

Care n-au fost deloc câteva. Ca la orice job, trimiți un mail, primești un răspuns și tot așa. Plus lista de lucruri pe care voiam să le bifez. Plus bagajele mele. Teste rapide pentru fete la care am mers tot în acea vineri. Un drum care nu fusese planificat, în cealaltă parte a orașului – o oră dus, încă una întors. O întâlnire cu prietena mea, care venise pentru o zi în București și pe care n-o văzusem de doi ani.

Practic, ziua de dinainte de vacanță a fost una dintre cele mai lungi și mai aglomerate. O zi în care am încercat să fac multe și să mai adaug câte ceva, cu forța. Ca atunci când bagajul e plin, abia se închide, dar încerci să mai pui totuși încă un tricou, că poate încape.

Sigur că n-am reușit să fac tot ce mi-am propus. În final, m-am agitat, am obosit și am plecat în vacanță cu laptop și to do list.

Nici ca să vă spun că sunt eu foarte ocupată. Însă mi-am dat seama că mereu am făcut fix același lucru. Am tras într-o nebunie să termin tot ce am de făcut înainte de vacanță, n-am terminat, am plecat cu laptopul după mine și am mai rezolvat urgențele de pe unde am fost. Mereu s-a întâmplat așa.

Poate ar fi timpul să învăț ceva din asta. Să nu-mi mai sacrific somnul, ci să lucrez cât lucrez de obicei, să-mi fac bagajele ziua, și nu noaptea, să dorm destul și să plec odihnită. Să nu mai adorm instant imediat ce am ajuns la destinație, ci să mă bucur de locul în care sunt, să merg la plimbare și la cină și, a doua zi, să-mi stabilesc o oră, două, în care să lucrez de la o terasă, în liniște, așa cum fac acum.

Și-am mai scris și pentru că sunt convinsă că nu sunt singura în situația asta. Și voi plecați cu laptopul în vacanță? Și voi munciți până în ultima clipă, doar-doar reușiți să bifați tot? Și voi vă terminați bagajele la 2 noaptea? Sau ați reușit să vă relaxați și să planificați totul din timp, ca să nu faceți ca mine?

Sigur, putem povesti și despre haosul de la întoarcere, când mă simt, din nou, de parcă alerg la maraton. Dar încă nu vreau să mă gândesc la asta, că mai am un pic de vacanță.