Când am văzut că mă sună un număr necunoscut, din Belgia, m-am gândit inițial că e o greșeală sau o tentativă de înșelătorie - doar mai primisem telefoane din tot felul de țări.
De data asta, însă, n-a fost cazul: la capătul firului era cineva care mă întreba dacă aș vrea să fiu printre cei 45 de jurnaliști din 27 de țări care vor participa la consultările Comisiei Europene cu cetățenii ei.
Știți deja ce am răspuns.
Am avut nevoie de câteva zile să mă gândesc care a fost prima mea dragoste – nu vreun flirt, nu vreo copilărie, ci prima care chiar a contat pentru mine. Am derulat în minte diverse relații și întâmplări, m-am dus cu gândul mult în trecut, chiar și în capitole demult încheiate. Și-apoi am știut.
Ăsta e genul de articol de care îmi doresc să nu aibă nimeni cu adevărat nevoie. Cu toate astea, cred că ar trebui să ajungă la câți mai mulți părinți cu copii mici.
Parlamentarii noștri propun niște proiecte de lege conform cărora, în loc să tratăm dependenții de droguri, îi trimitem la închisoare. Chiar și pe minori.
Pentru cine n-a fost în situația asta – mama singură, cu copii și fără venituri foarte mari – pare absurd că cineva (adică eu) se apucă să scrie un articol despre cum să pleci în concediu. Doar că, acum câțiva ani, pe mine chiar m-ar fi ajutat să citesc despre o experiență similară.
Iar dacă recurge la această ultimă soluție, de a face o întrerupere de sarcină, înseamnă că este, cu adevărat, într-o situație-limită. Una în care nici unul dintre noi n-ar vrea să fie.
Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri
