Când am văzut că mă sună un număr necunoscut, din Belgia, m-am gândit inițial că e o greșeală sau o tentativă de înșelătorie – doar mai primisem telefoane din tot felul de țări.
De data asta, însă, n-a fost cazul: la capătul firului era cineva care mă întreba dacă aș vrea să fiu printre cei 45 de jurnaliști din 27 de țări care vor participa la consultările Comisiei Europene cu cetățenii ei.
Știți deja ce am răspuns.
Lumea virtuală, inteligența artificială, munca online. Acestea au fost, în mare, subiectele atinse la întâlnirea reprezentanților Comisiei Europene cu cetățenii – 150 de oameni aleși la întâmplaredin țările europene. Desigur, au fost câteva criterii: să reprezinte toate țările, toate grupurile de vârstă, să aibă diverse background-uri etc.
Oameni care n-au avut nici o legătură cu Comisia Europeană, care poate nici nu călătoriseră vreodată în Belgia, au primit, într-o zi, un telefon și au fost întrebați dacă vor să participe la aceste dezbateri.
„Mi-a fost teamă să fiu răpită”, spune o tânără căreia nu-i venea să creadă că a fost contactată chiar de un reprezentant al Comisiei Europene.
Firesc, mulți au fost circumspecți. Însă cei care au dat curs invitației par a fi mulțumiți că sunt aici: sunt implicați, își susțin punctul de vedere și se întreabă cum se vor schimba legile europene după recomandările lor.
Grupurile de dezbatere ale cetățenilor europeni (European Citizens’ Panels) reprezintă o inițiativă a Comisiei care implică consultarea acestora înainte de a propune inițiative legislative majore.
Practic, rezultatul consultărilor va fi făcut public într-un raport și va sta la baza reglementărilor despre inteligență artificială, lume virtuală și metavers.
La începutul anului au fost organizate trei astfel de întâlniri: una despre risipa alimentară, la care n-am putut ajunge (era ziua fetițelor mele), cea despre lumea virtuală și una în care s-a discutat despre mobilitatea persoanelor în scop educațional (learning mobility).
La fața locului
Cartierul European din Bruxelles e cu adevărat impresionant. Mă uit fascinată în jur, deși nu sunt prima dată aici – acum patru sau cinci ani, pe când eram redactor-șef al revistei Marie Claire, am mers într-o deplasare la Parlamentul European.
De data asta sunt în clădirea Charlemagne, unde au loc consultările despre care am scris mai sus, și aștept să trec prin toate controalele.
Vizita jurnaliștilor a fost pregătită în amănunt dinainte să ajungem: am trimis date și informații pentru badge-uri, am primit pe email un QR code fără de care nu putem intra în clădire.
Sala dedicată consultărilor cu cetățenii europeni e aproape plină, iar curând se face liniște și se trece la treabă. Pe listă sunt 23 de recomandări legate de lumea virtuală; sunt citite pe rând de către un membru al fiecărui grup care a participat la consultări. Scopul e ca toți cei 150 de cetățeni să înțeleagă foarte bine recomandările propuse înainte să voteze.
Votul urmează, de altfel, curând, sesiunea ia sfârșit. În final, toți participanții ies din sală, la cafea, și stau de vorbă. Oameni din toate colțurile Europei își povestesc experiențele și fac schimb de contacte.
Nu cred că exagerez dacă afirm că sunt martoră la nașterea unor prietenii. Dar și martora nașterii unei legislații care are la bază opiniile unor oameni ca mine, ca noi.
Oameni care au avut șansa să-și spună părerile în locul în care chiar sunt auziți.
Foto principală: Guillaume Périgois / Unsplash
→ Cât de mult e prea mult?
→ Îi ajutăm sau îi închidem pe toți?
→ O discuție despre sărăcia menstruală:
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman