Totul revenea la normal când deschideam ochii.
Pentru c-am vrut să facem o pauză de la articolele „grele”, pe teme serioase și care dor, în ședința editorială cu colegele din #ACinceaPutere s-a votat să scriem despre întâmplări stranii, coincidențe, semne. Un strop de Halloween dacă se poate.
Moment în care eu m-am blocat, pentru că nu-mi aminteam să fi trăit așa ceva sau, în nici un caz, ceva demn de povestit.
Trebuie să știți despre mine că nu sunt un om superstițios și mama (care a fost profesoară de matematică și de fizică) m-a învățat că există o explicație științifică pentru orice.
Când mi-a spus o colegă că „îmi va merge rău” din cauza unei pisici negre, mama a ținut să-mi demonstreze că biata mâță n-avea nici o legătură: era doar un animal care a traversat strada. La fel și cu întorsul din drum – mama a râs și mi-a zis: „Hai să ne întoarcem, o să vezi că nu se va întâmpla nimic.” Și nu s-a întâmplat.
Mă întorc și azi liniștită dacă mi-am uitat ceva acasă, îmi pun geanta pe jos (sau, dacă nu o pun, mă gândesc doar să nu stric geanta!) și… voiam să mai dau un exemplu, dar mi-am dat seama că nici măcar nu știu prea multe superstiții.
Probabil că ăsta e motivul pentru care n-am căutat semne în tot ce am trăit, n-am avut premoniții, n-am interpretat vise și n-am căutat magie în coincidențe.
Și totuși…
… gândindu-mă dacă eu chiar n-am trăit nimic inexplicabil, mi-am amintit de ceva. Eram într-o relație toxică, urma să-i pun capăt și navigam acele zile deloc plăcute, cu diverse discuții și tensiune de tăiat cu cuțitul.
Într-o noapte am visat că aveam o greutate foarte mare pe piept, atât de mare că abia respiram.
Cred că am visat: asta e straniu, că nu sunt sigură.
Țin minte că am deschis ochii și nu era nimeni în cameră, nu mă apăsa nimeni pe piept, mi-am reglat ritmul respirației și am adormit la loc, convinsă că a fost un coșmar.
Dar senzația s-a repetat. Puteam să jur că nu visez, simțeam fizic acea greutate, de parcă un om în toată firea ar fi stat întins pe mine, ca să mă sufoce. Mă chinuiam să respir.
Toată noaptea am ținut-o așa: când deschideam ochii dispărea apăsarea și respiram normal; când îi închideam, o luam de la capăt cu presiunea.
În noaptea următoare am adormit fără să mă gândesc la incident, dar m-am trezit din nou cu o senzație stranie, de parcă cineva îmi trăgea pătura de pe mine, iar eu mă chinuiam s-o trag înapoi și să mă învelesc cu ea.
Dintr-o dată, pătura aceea devenise grea, practic mă luptam să trag de ea, iar cineva mă dezvelea încontinuu. Ca și în noaptea precedentă, totul revenea la normal când deschideam ochii. Iar când îi închideam, eram din nou în acest vis care nu mi-a dat pace până în zori.
Nu am vreo explicație logică pentru cele de mai sus
Cred totuși că e o legătură cu greutatea pe care o simțeam în relația respectivă. Mă sufoca, nu mă lăsa să mă odihnesc.
Iar mintea mea a împletit toate astea cu visul – poate aveam nevoie de o senzație fizică pentru a înțelege mai clar prin ce trec.
De altfel, acea senzație fizică (pe care mi-o amintesc și acum) mă făcea să cred că totul e real. Simțeam că e cineva în cameră, îi simțeam greutatea și mă luptam să-i trag pătura din mâini, dar când deschideam ochii vedeam că nu e nimeni.
Mi-a fost și puțin teamă, recunosc.
Voi ați trecut vreodată prin ceva similar? Sau ați avut vreo experiență neobișnuită, pe care nu v-o puteți explica?
Foto principală: Vino Li / Unsplash
Colegele mele din #ACinceaPutere au și ele niște povești interesante:
#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când au ceva de spus.
***
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman
Hmm si eu am senzatia asta destul de des ca ma apasa o greutate, ca vreau sa deschid ochii si nu pot, simt ca cineva incearca sa descuie usa si eu dorm si incerc sa ma trezesc sa nu cumva sa intre cineva peste mine, simt ca si strig in somn si ma chinui sa deschid ochii, iar senzatia este destul de urata, iar cand ma trezesc totul este in regula dar raman cu o senzatie naspa, imi bate inima parca mai tare. Si explicatia nu o gasesc deloc.
Nu mă pricep deloc; eu am avut senzația respectivă într-un context. Și, din fericire, nu s-a repetat de atunci.
Cred ca senzatia de greutate are ceva legătura cu paralizia somnului. Eu am experimentat o intr o perioada extrem de grea… a trecut…
Nu îmi amintesc sa fi trecut prin astfel de experiențe. Dar superstițiile mi le amintesc de fiecare când fac lucrul respectiv, deși nu cred neapărat în ele. Statul pe colțul mesei – nu te măriți, mâncatul coltului de paine, te iubește soacra, pisica neagra care îți taie calea (mama mea scuipa in sân de 3 ori când trece pisica, deși îi zic că e doar o pisică, și nu doar la pisicile negre orice pisica), geanta pe jos, sărăcie. Mi-ar placea sa le scot complet din minte 😃
Cred că au stat mulți oameni căsătoriți pe colțul mesei :))
Poate de asta or fi apărut mesele rotunde :))
:))))
Ceea ce o sa povestesc s-a intamplat in primavara\vara lui 1993. Proaspat absolventa facultate, locuiam in Bucuresti intr-un apartament banal, fara nimic spooky. Nu eram nici macar singura in apartament, locuiam pe vremea aceea cu socrul meu, sotul fiind pentru o perioada in deplasare la Brasov. Fara nicio motivatie exterioara de care sa imi dau eu seama, am inceput sa am cosmaruri din ce in ce mai dese, mai lungi si mai reale. Ceea ce visam intotdeauna era ca de mine se apropia CEVA RAU. RAUL. Nu vedeam nimic, nici macar in vis, dar stiam ca este acolo. Am inceput sa ma rog (in vis) sa spun Tatal Nostru, ceea ce indeparta raul, dar dupa ce terminam rugaciunea, se intorcea. Cand ma trezeam, imi spuneam ca e doar un vis rau, pana in ziua in care senzatia nu de frica, ci de teroare a trecut din vis in realitate. Mi-era groaza sa stau singura in apartament, nu noaptea, ci in miezul zilei. La modul ca ieseam din casa doar ca sa nu mai simt acea teroare.
Cum s-a rezolvat a fost printr-o intamplare, o cunostinta care m-a dus la preotul Nicolae Tanase, caruia i-am povestit ce mi se intampla, l-am intrebat daca el crede ca se intampla ceva necurat, s-a uitat la mine, a zis sa vedem, m-a luat pt cateva zile la Valea Plopului, iar cand m-am intors totul a fost ok si asa este si astazi. Singurul lucru pe care mai trebuie sa adaug este ca asta s-a intamplat in august iar in septembrie am aflat ca sunt gravida. Indiferent de cat de mult a incercat mama sa ma faca sa renunt, nu am putut. Am dus sarcina pana la capat fiind constienta ca e foarte probabil sa mor ( cauze medicale) dar nu am putut renunta. Acum fata mea are 28 de ani.
Acum niste ani am cumparat un apartament in Spania si, de cate ori mergeam acolo in concedii, noaptea, aveam senzatia ca mai e cineva in casa (fizic nu era nimeni). Toamna asta am fost din nou, dupa doi ani de pandemie. Pentru prima data in viata mea, mi-a fost frică de intuneric, noaptea simțeam o prezență amenințătoare in casă. In prima noapte n-am putut sa dorm, mă trezeam la orice scârțâit de mobilă, am avut senzația că cineva m-a plesnit peste umăr în timp ce dormeam, mi-a fost cumplit de frică. A doua zi am afumat in casă cu salvie și am ars bețișoare parfumate, am folosit tehnici de meditație pentru curățarea spațiului și au dispărut și teama de întuneric și senzația aceea aiurea că nu sunt singură in casă.