Un film la care am râs mai mult decât am plâns și care chiar merită văzut. E povestea unui om cu o inimă prea mare din romanul scris de Fredrik Backman.
Dacă ați citit cartea – care se numește „Un bărbat pe nume Ove” – știți deja care e subiectul filmului. Dacă nu, stați liniștiți, nu dau spoilere, că ar fi păcat să vă stric bucuria de a descoperi cum decurge intriga.
Otto e un pensionar morocănos care se ciondănește cu toată lumea. E foarte atent ca toți vecinii să respecte regulile, le atrage mereu atenția, e tipicar, iese la plimbare la ore fixe, își face pârtie în fața casei în fiecare dimineață, încuie poarta după cei care au îndăznit s-o lase întredeschisă și tot așa. Aș zice că are un pic de OCD.
Ei bine, Otto n-are prieteni și nici nu vrea să-și facă. Însă se trezește cu niște vecini noi care i se înființează la ușă cu ceva de mâncare, care-i cer diverse lucruri de împrumut și care tot încearcă se împrietenească cu el, ignorându-i refuzurile.
Pe parcurs avem parte de umor, de umor negru, dar și de emoție. Nu vă spun de ce, că ideea nu e să vă povestesc filmul, dar e bine să aveți niște șervețele pe final.
Eu o să le duc și pe fetele mele să-l vadă, fac acum 12 ani și cred că-l vor înțelege. În plus, sunt acolo și niște povești despre empatie, dragoste, prietenie – practic, niște povești de viață.
Cei care au citit cartea se vor întreba, probabil, de ce personajul nu se numește Ove, ca titlul romanului lui Backman, ci Otto.
Motivul e că există deja un film cu titlul original, „Un bărbat pe nume Ove”, dar e produs în Suedia în 2015. De altfel, și acțiunea din carte are loc tot în Suedia.
Acțiunea din „Un bărbat pe nume Otto”, filmul pe care l-am văzut eu aseară la Cinema City, se desfășoară în Statele Unite, așa că numele personajelor, brandurile mașinilor etc. sunt adaptate. Mai sunt și alte schimbări versus carte, scenariul e modificat pe ici, pe colo, dar firul roșu rămâne același.
Mai zic doar că mi-au plăcut mult Tom Hanks și Mariana Treviño, au jucat tare bine.
Gata, vă las acum și, ca de obicei, mă voi bucura dacă-mi veți spune cum vi se pare filmul. Sau cartea. Sau ambele.
→ Un serial care m-a prins de la primele minute
→ Un documentar superb
→ Din spatele camerelor de filmat – câteva detalii din culise
Bună, pe mine m-ai convins că merită văzut, m-am și gândit la „As good as it gets”, film pe care îl ador, mi se pare ca seamănă pe undeva. Mulțumesc frumos pentru recomandare! 🤍
Mă bucur :). Aștept feedback.
Am cartea în bibliotecă de nu știu când. Am uitat complet de ea. Până azi. O trecem și pe asta pe listă. Și apoi, filmul.
So much to read, so little time 😒
Știu, și eu am o listă lungă.
Dar măcar asta nu e o lectură „grea”. Chiar dacă e emoționată în final, sunt multe pasaje amuzante. Eu mai am nevoie și de așa ceva.
La ceva timp după ce am scris comentariul ăsta mi-am dat seama că de fapt nu aveam cartea în bibliotecă, ci alta de același autor și cumva numai autorul îmi rămăsese pe retină.
Ieri am fost la cumpărături. L-am adus acasă pe Ove. Acum am terminat cartea. Am lacrimi în ochi și un zâmbet pe buze.
Nu, nu o să vreau să văd filmul. Cel puțin nu deocamdată. E suficient cel din capul meu.
Ce frumos ai scris 🤗
Știu senzația 🩷
Daa, vreau 😁 Am citit cartea vara trecută și de atunci sunt fan mare al autorului..Nu știam de filmul acesta dar tocmai a urcat în topul priorităților !
Mie mi-a plăcut. Dar cred că am scris asta deja 🙂
Cartea bate filmul dar va recomand filmul suedez e mult mai bun, cu un Ove peste Tom Hanks.