Uitasem cât de bine e să mergi la mare
Evadare
Uitasem cât de bine e să mergi la mare
30 iul. 2022 | 11 comentarii

Și să nu faci nimic.

Vacanțele mele au fost mereu active: voiam – și încă vreau – să văd cât mai multe locuri, să descopăr orașe, să mă plimb prin piețe, să mănânc în locuri mici și nepretențioase, cu localnicii, să am timp de muzee și de parcuri, să mă opresc când găsesc un loc atât de frumos încât mi se taie respirația, să mă întreb cum ar fi să trăiesc acolo.

Seara, când ajung din nou la hotel, sunt frântă de oboseală, dar e o oboseală bună, fizică, genul de care nu prea am parte în zilele obișnuite. Adorm imediat, probabil la contactul cu perna, și a doua zi o iau de la capăt.

Poate că e un fel de fugă, de evadare, dar e ceva ce-mi face plăcere și de care nu mă satur. Aș vrea mai mult și mai mult și mi-e ciudă uneori că, spre finalul vacanței, nu mai pot să merg atâtea ore pe zi.

Iată de ce, pentru mulți ani, un concediu liniștit, la plajă, era ultimul lucru pe care mi-aș fi dorit să-l fac. Indiferent în ce paradis ar fi fost plaja aia.
Să nu mă înțelegeți greșit: iubesc marea, doar că nu mă vedeam nefăcând altceva o săptămână. De obicei îmi rezervam o zi pentru plajă, în restul urmând să cutreier de dimineață până seara.

 

Doar că…

În ultimii ani, am tot fost cu fetele mele la mare. E ce-și doresc ele cel mai mult în vacanță: să mergem la plajă, să se bălăcească, să adune scoici, să dârdâie când ies din apă și s-o ia de la capăt. Genul de program total neapetisant pentru mine – dar la care m-am supus de bună-voie, gândindu-mă că Ioana și Maria au nevoie de plăcerea asta.

Uit în fiecare an că am nevoie de genul ăsta de odihnă la fel de mult ca și ele.

Acum, când scriu rândurile astea, sunt cu fetele la mare de aproape o săptămână. Pe litoralul bulgăresc, într-un hotel OK-ish, o plajă la fel, dar ideală pentru copii: un golfuleț în care nu sunt valuri aproape niciodată, cu apă mică, mal lin și nisip.

Toată săptămâna am avut același program: trezit dimineață, mers la plajă, întors la hotel, prânz, așteptat să se facă ora cinci după-amiaza, când soarele începe să fie mai blând, din nou plajă, cină, somn.

Total neinteresant.

Însă azi, în timp ce beam cappuccino pe șezlong, mi-am dat seama că sunt odihnită. Că mă simt foarte bine și că îmi place foarte mult să stau acolo, sub umbrelă, cu ochii după Ioana și Maria care țopăiau, la propriu, în apă.

Aveam nevoie să stau cu picioarele goale-n nisip, să mi se pară că-i apa prea rece și-apoi, peste câteva minute, să am impresia că e caldă. Aveam nevoie să mă bucur că am găsit o scoică pe care-o pot purta ca inel, să-mi amintesc ce bună e briza într-o după-amiază fierbinte, să decorez un castel din nisip și să citesc dintr-o carte ușoară, de vară.

Aveam nevoie să nu fac nimic.

Mi-am dat seama azi, acolo, pe plajă, că zilele astea mi-am încărcat bateriile. Și că, oricât de frumoase sunt vacanțele alea active ale mele, trebuie echilibrate cu un respiro leneș, pe malul unei mări calme.

 

Foto: Dominic Sansotta / Unsplash

Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman

 

Comentarii
  • Ralu spune:

    Clar e necesar să fie echilibrate! 😃 Noi tot așa: vacanțe active, mergem de ne dor picioarele ca să vedem (și să ne bucurăm de) cât mai mult din locurile noi, îmbinate cu vacanțe “leneșe”, la mare sau la munte, când stau pe plajă sau pe iarbă și citesc sau admir natura, bucurându-mă că nu fac nimic (și asta înseamnă să am grijă de mine♡).

    • Mara spune:

      Da. Doar că eu uitasem cum e să nu faci nimic 🙂

      • Ralu spune:

        Of!.. E adevărat că eu am copiii destul de mari și am scăpat de unele griji, am mai mult timp pentru mine (și pentru cuplu😉). Fiindcă ți-e bine acum, amintește-ți să repeți vacanțele de acest gen – „dolce far niente”. Ai descris așa frumos, că mi s-a făcut iar dor de plecare pe litoral! Mi-era drag să văd bucuria copiilor mei când ne duceam la mare și se bălăceau sau se jucau în nisip!… Sunt momente prețioase, tu încă te mai bucuri de ele. 💖

  • (alta) Iulia spune:

    Mai zi, mai zi… Că vorba aia, I live vicariously through others… 😂
    Cam când începi să poți merge cu copilul în vacanță fără să trebuiască să alergi non stop după el? 🤔
    Că la noi, momentan, și la plajă tot “activ” e concediul. Nu pot să-mi imaginez cum o fi fost pentru tine când erau amândouă gâzele de vârsta lu’ fi-miu…
    Dar așa frumos ai scris, că aproape m-am simțit și eu acolo, pe șezlong, cu o carte în mână! Enjoy, meritați! ❤️

  • Stefan Ionela spune:

    Frumos! Ce hotel ati ales?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord