Fațada hotelului e colorată și pare făcută din cărămizi de Lego. Când intru în recepție, dau cu ochii de maimuțe, de un handbalist în mărime naturală și de un dragon imens – construiți toți din cărămizi Lego, desigur.

Nu-mi amintesc când am simțit ultima dată genul ăsta de bucurie, dar sunt cu gura până la urechi și mă minunez de tot ce-i în jur. Iar surprizele continuă: primesc cheia de la camera mea și, în drum spre ea, trec pe lângă niște imense cutii cu zeci de mii de cărămizi, apoi pe lângă un panou imens pe care poți „desena” sau scrie mesaje cu Lego. Unul dintre ele este „We love Ukraine”.

Camera mea e în zona Lego Friends, iar asta înseamnă că dau nas în nas cu personajele și, imediat după, pășesc pe un culoar colorat în roz și bleu, ca în denesele animate. Intru în cameră: pare desenată de un copil talentat, care a ținut să folosească cele mai vesele culori.

Impactul e mai mare decât m-am așteptat. Îmi pare rău că Ioana și Maria nu sunt cu mine. Le trimit poze și, ca să nu le pară prea rău că nu sunt și ele aici, le promit că o să le aduc niște seturi Lego la întoarcere.

Cum probabil ați intuit deja, am fost invitată de Lego să aflu mai multe despre brand, în special despre Lego Friends care a fost relansat toamna trecută, la 10 ani de la lansare, cu personaje noi.

Cele cinci personaje pe care le știam atât de bine au crescut; nu mai sunt copii, ci adulți. Așa că facem cunoștință cu noua generație de prieteni: Aliya, Leo, Nova, Paisley, Autumn, Liann, Olly și Zac.

Acest update era unul necesar, conform unul research realizat de grupul Lego: 3 din 4 copii au spus că nu sunt destule jucării care să-i reprezinte și în care să se regăsească.

Am vrut să creăm un univers care să fie relevant pentru copiii de astăzi și pentru felul în care văd ei prietenia.

(Ellen Bowley, senior designer Lego Friends)

Ellen e englezoaică, dar, de șase ani, locuiește și lucrează în Danemarca, la Lego. E tânără, are frați mai mici și îmi povestește că, uneori, când lucrează la un produs dificil, visele ei sunt formate din cărămizi de Lego.

Specializată în designul de jucării, Ellen, alături de echipa ei, dă viață seturilor și personajelor atât de îndrăgite de copiii noștri. Cele noi, despre care vorbim, reprezintă mai bine lumea în care trăiesc cei mici – e vorba despre gen, cultură, etnice, trăsături fizice, abilități sau dizabilități. Poveștile create explorează urcușurile și coborâșurile prieteniei, în timp ce eroii Lego se întâlnesc cu diverse provocări, obstacole și diferențe în lumea modernă de astăzi.

La întâlnirea de la headquarter-ul Lego am întâlnit-o și pe Laverne Antrobus, un psihilog britanic specializat în lucrul cu copiii. Laverne povestește despre cât de important e pentru copii să interacționeze cu personaje care, câteodată, ai și ei anxietăți sau nesiguranțe.

Dar cum vor face asta?, o întreb. Cum vor înțelege prin ce trec eroii Lego și care sunt poveștile lor doar lucrând un set cu aceste figurine? Ei bine, acesta este momentul în care Laverne îmi povestește despre importanța serialelor Lego Friends:

Copiii văd, de exemplu, că unul dintre eroi e într-o situație în care nu știe cum să reacționeze, că e nesigur – e unul dintre cazurile în care cei mici se pot regăsi. Și e foarte important pentru că, în final, ei sunt atenți și la felul în care personajele gestionează acea situație. Iar experiența asta poate fi cu adevărat valoroasă mai ales dacă părinții sunt acolo și îi pot întreba dacă s-au simțit vreodată în acel fel și cum au reacționat. Așa putem afla ce e în mintea copiilor, cu ce emoții se confruntă și cum îi putem ajuta.

Am fost curioasă și să aflu care este personajul preferat al lui Laverne:

„Pendulez între Leo și Aliya”, îmi spune. „M-am uitat la serial și am văzut că amândoi au niște dileme legate de încredere cu care se confruntă destul de mulți copii. Iar ei vor înțelege că e un lucru obișnuit, că nu e ceva ce li se întâmplă doar lor. Când auzi că mai sunt și alții care au aceeași problemă, te simți mai puternic și începi să crezi că există o speranță undeva.”

Acolo, la Billund, am înțeles că povestea noilor eroi Lego Friends nu ține doar de inventivitatea celor din departamentul de creație și design.

Nu. Totul a început cu acel studiu pe care l-am amintit deja: un research la care au participat 18 000 de copii cu vârste între 6 și 12 ani din 19 țări. Din răspunsurile lor a rezultat nevoia unor personaje diverse, care arată diferit, care au pasiuni și interese variate.

La fel de important a fost și colaborarea cu psihologii care au interpretat afirmațiile celor mici, au înțeles cum văd ei relațiile de prietenie și, în final, au ajutat la conturarea acestor noi eroi.

Dimineața, înainte de a discuta cu echipa de design și marketing de la Lego, fiecare din grupul nostru (suntem 10-12 jurnaliști, din patru țări – din România, doar eu și încă un coleg) a primit o punguță cu șase cărămizi. Patru galbene și două roșii. Am avut la dispoziție un minut pentru a crea… o rață.

E simplu și greu în același timp. Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că n-am cum să fac o rață fără piese rotunde sau ovale. O rață cu colțuri?

Și-apoi am pus două piese una peste alta și am văzut că da, chiar pot construi o rață din șase cărămizi. Mai mult, la final, am înțeles câte feluri de rațe poți face de fapt: deși eram destui oameni acolo, nu existau două rațe la fel.

Construcția raței e un motiv de a vorbi despre cât suntem de diferiți, dar și de a călători în instoria Lego, fondată în 1932 de tâmplarul danez Ole Kirk Kristiansen. Unul dintre fiii lui, Godtfred, își ajuta tatăl: trebuia să dea rațele de jucărie cu trei straturi de lac.

Dar Godtfred s-a gândit într-o zi că ar putea să lăcuiască rațele doar cu două straturi ca să facă economie. Apoi s-a dus să se laude la tatăl său. Acesta s-a înfuriat: calitatea era cea mai importantă pentru el. Așa că și-a trimis fiul la gară, să ia înapoi jucăriile, să le lăcuiască cu ultimul strat și să le și împacheteze în aceeași seară, fără nici un alt ajutor.

Godtfred povestește că a fost o lecție foarte importantă pentru el și că atunci a înțeles că niciodată nu trebuie să facă rabat la calitate.

Cele de mai sus le-am aflat când am vizitat Lego Idea House – un fel de muzeu al companiei care, din păcate, nu este deschis publicului. Dar e un loc fascinant: spune toată povestea brandului, din ziua în care Ole Kirk Kristiansen s-a stabilit în Billund și până astăzi.

Întregul traseu este ca o excursie în timp: inițial sunt expuse fotografii vechi și tăieturi din ziare, jucării și schițe din primii ani. Pe măsură ce avansezi, se schimbă nu doar piesele expuse, ci și decorul: ecrane luminoase, design futurist, uși care dau la iveală camere ascunse cu întregi colecții Lego, ediții rare, limitate sau care nu se mai găsesc nicăieri.

A fost fascinant să văd toate astea, mai ales expuse cronologic.

Ei bine, acum vreau să intru în pielea unui vizitator. Mie mi-a plăcut atât de mult experiența de la Billund, încât mi-aș dori să mă întorc cu fetele. Și cum probabil că nu sunt singura, vreau să vă spun și ce anume puteți face acolo.

Despre hotel am scris deja – și da, e un punct de atracție. Practic, lobby-ul e ca un loc de joacă pentru cei mici. N-o să se plictisească nici o secundă.
Cât am stat acolo, am auzit glasurile celor mici pe holuri începând de dimineața devreme – de altfel, și ale mele și-ar pune ceasul la șase, doar ca să aibă mai mult timp pentru joacă.

Când ieșeam din cameră, mă întâlneam cu fetițe și băieței în șosete, pe holuri sau afundați în cutiile aproape cât ei de mari cu zeci de mii de cărămăzi Lego.

Hotelul e foarte aproape (la mai puțin de zece minute de mers pe jos) de cele două obiective importante: Lego Land și Lego House.

Atenție: Lego Land e închis în extrasezon. Asta a fost dezamăgirea mea, că eu voiam și acolo, dar n-a fost să fie. Deci nu pot relata de la fața locului, că nu știu. Bănuiesc că e o experiență memorabilă având în vedere cât de mult mi-a plăcut tot restul.

Lego House însă e deschisă tot timpul anului: un spațiu de joacă imens pentru adulți și copii decorat cu diverse construcții-gigant din Lego, de la dinozauri la cascade. Pentru că tehnologia a avansat, unele dintre jocuri sunt conectate la diverse monitoare, deci ai parte de experiențe multimedia variate.

Recunosc că nu m-am jucat – deși cei mai mulți adulți asta făceau, erau absorbiți de tot ce se întâmpla acolo. Eu doar am vizitat, însă nu mă mai puteam opri din făcut fotografii și filmulețe.
Peste tot în jurul meu erau copiii și părinți afundați în cărămizi Lego – păreau să nu se plictisească niciodată.

Dacă m-ar fi întrebat cineva despre ce voi scrie în acest articol, nici prin cap nu mi-ar fi trecut să spun că vor fi și niște rânduri despre headquarter-ul companiei. Mai ales că am văzut destule – mici, mari, moderne, tradiționale.

Dar nici un altul nu are amploarea celui de aici. Ei îl numesc campus și, după ce l-am văzut, am înțeles de ce: se întinde pe 54 000 de metri pătrați și este locul în care lucrează aproximativ 2000 de oameni care au 64 de naționalități diferite.

Campusul a fost inaugurat oficial acum aproape un an. Pentru design, vă las câteva imagini.

Vă spun doar că în interior este expus un Bugatti în mărime naturală făcut din cărămizi Lego (mașina e funcțională, însă ajunge la 20 km/h), spații comune și spații de relaxare (chiar și o grădină japoneză creată pentru angajați), există chiar și un restaurant fine dining care se numește 1932. Restaurantul e destinat evenimentelor speciale – acolo am luat cina când am fost la Billund și a fost o experiență memorabilă.

Clădirea este sustenabilă și are o certificare în acest sens. Las aici doar câteva informații pe care le-am aflat la fața locului:

• birourile au un consum mic de energie care vine, în mare parte, de la panourile solare;
• plantele de pe acoperiș colectează apa de ploaie, iar cu ea sunt irigate zonele verzi din jur;
• deșeurile sunt sortate în 10 categorii diferite;
• toate piesele de mobilier din exterior au fost realizate din piese Lego. Astfel, au fost refolosite 5000 kg de deșeuri Lego.

Tot în campusul Lego este și People House, un concept creat pentru angajați și pentru familiile acestora. În People House există un studio de fitness de ultimă generație, terenuri de sport, un spațiu de lucru creativ, o sală de cinema (da, ați citit bine!), un parc în aer liber și o zonă de activități, o bucătărie pentru gătit și socializare și o clinică medicală.

La finalul prezentării, un jurnalist din grupul nostru a întrebat unde se depun CV-urile. Trebuie să recunosc că, dacă mi-aș fi dorit din nou un job, aceeași lucru l-aș fi întrebat și eu.

Eu n-am crescut cu Lego. Deși am avut destule avantaje în copilăria mea din timpul comunismului, Lego n-am avut. M-am apropiat de cărămizi odată cu fetele mele, dar de cele mai multe ori le las lor plăcerea de a construi.

Chiar dacă n-aveam o relație atât de apropiată cu brandul, trebuie să recunosc că experiența pe care am trăit-o acolo mi-a readus o parte din bucuria aceea de copil.

Am văzut bucuria asta și la cei din jur. Mă așteptam ca cei mici să fie în culmea fericirii, dar mi-a plăcut să mă uit în ochii adulților. Am observat cum râd, cum se concentrează pe ce fac, cum alungă orice alte gânduri. A fost unul din rarele momente în care am văzut cum se evaporă bariera vârstei și cum, căutând piesa perfectă, deveneau din nou copii.  

Oare știți voi ceva să fie mai frumos de-atât?

Foto principală: Margarida Afonso / Unsplash

S-ar putea să vă placă și:

→ Escapada mea în Norvegia de la începutul anului: 

→ Veneția și Bologna cu Ioana și Maria:

→ Aventura din Sardinia: