Fetița mea inocentă

Suntem la Oradea, în vechea cetate. Maria e entuziasmată că a văzut o pisică. Era destul de departe de noi, dar fiică-mea mă anunță:
– E motănel.
– De unde știi tu?, o întreb.
– După fund!
Mă amuz, râd, dar vreau să înțeleg.
– Cum adică după fund?
– Are acolo o inimă întoarsă. <3

Nici nu-și dorește prea multe lucruri
Ioana se uită la un film. Vine spre mine alergând;
– Vino să vezi! Știi cu ce merge ăsta? Cu o mașină luungă! Vreau și eu!
Era desigur, o limuzină.
I-am zis că rezolv imediat.

Cuvinte pierdute
Maria vrea să povestească ceva despre o tornadă, dar nu găsește cuvântul:
– Știi tu, mama. Vâj-vâj.

Ce discută fetele mele cu prietenele lor
În dialogul de mai jos, Ioana o menționează pe Vera, prietena ei, care are 8 ani.
– Iohannis e urât, zice fiică-mea. Hai să-l înclouim.
– Cu cine vrei tu să-l înlocuim?
Stă un pic pe gânduri:
– Dracnea (cu c, da!) cum e? E urât și el?
– E în pușcărie, așa că…
– A, așa e. Uitasem. Mi-a zis Vera.