Când suntem #DoarNoiTrei (12)
Ioana si Maria
Când suntem #DoarNoiTrei (12)
23 mart. 2019 |

Tot niște premii
– Unde te duci?, mă chestionează Ioana, în timp ce mă dau cu ruj.
– La Premiile Gopo, îi spun.
Și văd cum dintr-o dată i se luminează toată fața și-are un zâmbet până la urechi.
– Te duci la premiile Lego? Vreau și eeeu.

 

Nefabulos
– O singură dată am rămas fără ciocolată, povestește Maria. Și n-a mai fost fabulos. A fost cam nefabulos.

 

Chestiuni abstracte
Contextul e mai greu de relatat și nici nu e așa de important, dar încercam să-i explic Ioanei că niște lucruri nu se schimbă peste noapte.
– Ioana, asta se întamplă în timp și…
– Ce-i aia timp?, mă întrerupe.
– …
– Serios. Ce-i aia timp?

 

Copyright
Folosesc unul dintre cuvintele inventate de ele (lungitură, acest antonim al lui scurtătură) și mă taxează Maria:
– Mama, ești copiatoare de vorbe!

 

În primul rând, să fie frumos
Ne uităm la un documentar despre Lady Diana, că tot visează gemenele mele numai prințese.
– Eu aș vrea să fiu prințesă acum, la vârsta asta. Că, poate, în loc de confetti, la nuntă mi-ar arunca cu bomboane.
– Eu îmi doresc un băiat frumos (n.red.: ajunsesem la concluzia că Prințul Charles nu e chiar o frumusețe), un castel mare, cu 200 de băi, 200 de dormitoare și 7 coroane din aur.
(Despre Castelul Balmoral):
– Și? Mai există? Și e tot așa curat? Că, dacă nu e curat, nu mă interesează.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord