The time of my life
Uncategorized
The time of my life

 

– Mă simt foarte bine, îi spun. Și n-am nici un motiv, nu mi s-a întâmplat nimic special. Doar că mi-e atât de bine încât aproape că mă tem să nu se întâmple ceva și să-mi umbrească bucuria.

Mă uit în jos în timp ce-mi caut cuvintele și zic așa, în romgleză, așteptând ca omul din fața mea să pufnească în râs sau să mă contrazică:
– Știi, mi se pare că… I’m having the time of my life.

Ei, și nu râde. Nici nu mă contrazice. Zâmbește și-mi zice doar:
– Probabil că așa este.

Și da, așa e. Că numai eu pot ști dacă e the time of my life sau nu. Însă, la momentul acestui dialog, eram încă surprinsă că mi-e bine și atât. Adică nu mi se întâmplase nimic special – că așa eram eu obișnuită, să-mi fie bine într-un context. Să fi obținut ceva ce-mi doream foarte mult, să fi reușit ceva ce nu credeam c-aș putea reuși. Habar n-am, ceva concret, de care să mă leg, să zic: „Uite, mi-e bine de asta.”
Dar nu. Nu se schimbase nimic. Totul era – sau părea să fie – la fel: nici vreo mare prosperitate, nici vreo dragoste din aia care să te facă să plutești și să nu mai știi pe ce lume trăiești, nici vreo mega reușită la job. Cred că nici măcar o zi cu soare nu era, ca să pot să spun că ăla-i motivul pentru care sar într-un picior pe trecerea de pietoni.

De altfel, dacă aș fi stat să mă gândesc și să întorc paharul invers, sigur aș fi putut găsi niște griji și niște motive de nemulțumire. Însă n-am făcut asta nici atunci, nici ieri, nici azi. Bănuiesc că am învățat, în final, la această vârstă venerabilă, să mă bucur de ce mi se întâmplă. Mai ales că, din fericire, chiar nu e nimic tragic și n-am avut parte de lucruri cu adevărat urâte anul ăsta. Din contră.

Am aflat și că bucuria se vede. Într-o zi, prietena mea din Oslo m-a sunat special ca să-mi spună că am postat nu știu ce poză și că „nu te-am văzut demult râzând așa.” Îi zic că are dreptate, că sunt într-o pasă bună, că nu știu exact de ce, dar îmi cam place. „Râzi și cu ochii”, mi-a zis într-o seară un cunoscut cu care nu mă întâlnisem de câțiva ani. Era mirat, chestie care m-a făcut să mă întreb cum naiba eram eu cu niște ani în urmă.

M-am uitat zilele astea în pozele din telefon. M-am jucat cu #bestnine și apoi m-am întrebat care sunt fotografiile mele favorite – nu neapărat alea care au multe like-uri. Și-așa am găsit unele în care râd în hohote, altele în care scot limba și mă prostesc. Mă rog, tot felul de poze. Unele nu mă avantajează deloc, nu-s „corecte”, nu-s retușate, nu port machiaj, stau eu strâmb sau îmi stă rochia câș. Dar sunt faine, sunt atât de faine, pentru că mi-au amintit că m-am simțit bine de atât de multe ori, că am fost liniștită, că am râs atât de mult și că m-am bucurat de niște lucruri de care nu știam să mă bucur cu ceva timp în urmă.

A fost un an mișto. Singurul lucru care mi se pare trist e că, probabil, e prima dată când zic asta: că a fost un an mișto. Adică sigur au mai fost ani frumoși în ăștia 39 ai mei. Doar că habar n-am avut să-i apreciez și să mă bucur de ei, să-mi spun cât de norocoasă sunt și să mă uit la jumătatea plină a paharului. Nț, găseam eu ceva de comentat. Trebuia să mă învinovățesc pentru ceva ce n-am făcut destul de bine. Din fericire, de data asta am reușit să mă uit mai des la părțile bune. Mno, zic că încă nu-i târziu :).

Mă rog, iar am scris prea mult. Sigur, puteam să rezum chestia asta la: „Dacă aș putea, aș da din nou play la 2018.” Sau la: „Îmi curge nasul, c-am luat răceala de la fiică-mea Ioana; cred că mai am vreo două luni până-mi blochează ANAF, din nou, cardurile; am vrut să mă duc azi la Fix me a Drink și n-am avut cu cine să las copiii. Dar, în loc să mă lamentez și să mă plâng că nu iese chiar tot așa cum vreau eu, m-am trezit cu ditamai zâmbetul pe față. Și, în continuare, mi se pare că viața e tare frumoasă.” Pe bune, chiar e.

P.S. Când oi fi cu capsa pusă, să-mi amintească cineva de rândurile astea, da?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord