… doar un text despre deschiderea unui nou punct de vânzare Nespresso, și anume în Cluj-Napoca. Și probabil că aș fi scris doar despre asta – despre cum cafeaua mea preferată e disponibilă și în alt oraș – dacă n-ar fi fost vorba tocmai despre Cluj. Numai că eu am o mulțime de amintiri de acolo, iar unele datează încă din vremea în care habar n-aveam ce cafea beau.
Și-o să încep cu știrea, că asta-i informația importantă: Nespresso a deschis un punct de vânzare la Cluj-Napoca, în noua aripă a centrului comercial Vivo! MALL. Asta înseamnă că, de-acum înainte, clujenii își vor cumpăra capsulele preferate de cafea direct de la noul punct de vânzare și nu doar online, ca până acum. Și, pentru că reciclarea este un capitol foarte important pentru acest brand (cum sper că e și pentru cititorii mei), vreau să menționez că, deocamdată, la Cluj, reciclarea capsulelor de cafea utilizate se poate face prin curier, la oricare nouă comandă de cafea. În București, lucrurile rămân neschimbate: putem recicla și în punctele de vânzare Nespresso.
Însă la cafea se deapănă amintiri și, cum toată povestea asta are loc la Cluj, mi-a venit în minte ziua în care am ajuns prima dată acolo. Aveam 21 de ani, eram la primul meu job în presă, am plecat într-o delegație, am stat o seară și-atât. M-am îndrăgostit fulgerător – de un băiat, nu de oraș –, au urmat o poveste și-o dramă. N-a durat, n-a fost să fie. Eram mică, eram sinceră, voiam să dau tot și mi se părea că nimic altceva nu contează. După 19 ani, mă uit în urmă și știu că am trăit ceva foarte frumos: o iubire nebună, o lecție de viață și – poate cel mai prețios lucru – o prietenie care durează până astăzi.
La Cluj m-am întors, după povestea asta, pentru TIFF, pentru Nespresso și pentru mine. Probabil că știți deja: Nespresso avea deja o relație cu clujenii, pentru că, de patru ani, de când s-a lansat în România, brandul a fost cafeaua oficială a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Iar eu am fost norocoasă să fac parte dintre cei câțiva invitați de Nespresso la TIFF. A fost emoționant să revin la Cluj. M-au năpădit amintirile, deși unele sunt învăluite într-un fel de ceață. A trecut atâta timp.
Singurele locuri pe care le țineam minte din oraș erau Piața Unirii și Piața Muzeului. Dacă atunci când le-am văzut pentru prima dată nu cunoșteam pe nimeni, acum mă întâlneam cu o mulțime de oameni: o mare parte dintre prietenii mei din București veniseră și ei pentru festival. Am băut cafea în Piața Unirii (acolo unde, an de an, e corner-ul Nespresso) și-am băut vin în Piața Muzeului, la Charlie. Au fost zile și nopți despre prietenie și despre libertate. Am redescoperit oameni pe care nu-i văzusem demult și de care îmi fusese dor, fără să știu măcar. Am dansat până la răsărit. M-am găsit pe mine într-o după-amiază în care am dat cancel tuturor planurilor și propunerilor și-am stat. Am respirat. Mi-am pus căștile în urechi, am ascultat muzică și-am stat în soare, desculță. Am băut cafea în tihnă, fără grabă și fără să mă gândesc că ar fi trebuit să fac altceva, că ar fi trebuit să fiu în altă parte. Câtă libertate: nu trebuia să nimic.
Nespresso e acum în Vivo! MALL la Cluj-Napoca și e acolo în fiecare zi, nu doar în timpul TIFF-ului. Asta e știrea care m-a trimis înapoi în timp și m-a făcut să mă gândesc la Mara care a vizitat orașul ăsta pentru prima dată undeva la sfârșitul anului 2000. Și Mara de-acum abia așteaptă începutul verii, când o să se întoarcă acolo. N-are nici o idee despre ce-o să-i ofere orașul și nici ce amintiri o să-i trezească, din nou, cafeaua. Nu știe cu cine o să dea nas în nas, pe cine o să aștepte și cine o să treacă pe lângă ea, în timp ce butonează la laptop, fără să îndrăznească s-o deranjeze.
Să nu știi e, uneori, tare frumos.
P.S. Nespresso și-a extins activitatea și în București și a deschis un punct de vânzare și în Mega Mall. Nu zic mai multe, dar nu pentru că ar fi mai puțin important. Ci pentru că din Mega Mall n-am eu – încă! – amintiri din astea răscolitoare :).
