Prima data am auzit de Origo la Cristina Bazavan. Am citit pe blogul Cristinei numai vorbe bune si am vazut si fotografii de acolo – un decor cu cesti atarnate la bar, pe sfoara, ca niste scoici. Intr-una din imagini era si un ceainic transparent, unul exact asa cum imi doream.
Apoi mi-a spus prietena mea, Oana, ca la Origo e cea mai buna cafea din oras. Si m-a dus acolo, ieri, dupa birou.
In cafeneaua de pe Lipscani nr. 9, oamenii sunt relaxati – sau poate e efectul mirosului de cafea prajita. Dar pe mine, care sunt o carcotasa in ceea ce priveste serviciile, cel mai mult m-a impresionat bunul simt. Acolo m-am simtit, pur si simplu, bine. In largul meu. Cu oameni draguti care fac cafea, iau comanda sau aduc nota. Oameni care nu sunt plictisiti, nu sunt cu capsa pusa. Sau, daca sunt, stiu sa nu o arate.
Mihai Panfil, un renumit barista si cel care a deschis cafeneaua, a venit sa ne ia comanda. Eu habar n-am avut cu cine vorbesc. Dupa ce am aflat, am inteles cum de stie atat de multe despre cafea. Mi-am dat seama ca, pana ieri, nici macar nu stiam ce cafea imi place :). Iar eu, care nu ma dau in vant dulciuri, m-am aventurat si la un desert cu nume complicat, o crema moleculara cu espresso si inghetata pe care nici nu stiu cum s-o laud mai bine. Sincera sa fiu, daca as sta mai aproape de locul asta, m-as duce acolo sa-mi beau cafeaua in fiecare dimineata.
Am plecat de la Origo cu un ceainic transparent, impachetat cu grija. O surpriza pusa la cale de Cristina Bazavan, Irina Mihalcea de la Fantazia PR si de Mihai Panfil, care, desi nu ma cunostea, a comandat ceainicul asta nou special pentru mine. Nu stiu cum sa va multumesc – cred ca cel mai bun mod e sa revin 🙂