Au fost foarte puține lucruri pe care le-am câștigat ușor.
De multe ori, a trebuit să strâng din dinți și să iau decizia cea grea: să continui. N-a meritat întotdeauna. Și e greu de pus în balanță ce-am pierdut versus ce-am câștigat. Dar am constat că lucrurile astea pe care le-am câștigat n-au venit ușor. N-au venit de la sine. A fost nevoie de un efort ca să fac să se întâmple.
Am ceea ce mulți – chiar și eu – spun că e the dream job. N-a venit ca un cadou, de ziua mea. Nu mi-a făcut nimeni cadou o revistă. A venit cu nopți nedormite, cu foarte puțin timp rămas pentru mine, cu zile în care mi-a fost rău și n-am plecat acasă – uneam două scaune într-o sală de meeting îmi trăgeam sufletul până când mă simțeam în stare să muncesc din nou.
Am câțiva prieteni pe care îi iubesc enorm și care au făcut lucruri minunate pentru mine. Lucruri mari și mici. Și nu voi ști niciodată cum să le mulțumesc pentru acel <Pot să te ajut cu ceva?> spus în momente în care aveam atâta nevoie să aud asta. Pentru că uneori prietenii pot face ceva pentru tine. Și alteori nu pot face nimic, însă pot să te întrebe asta – și valorează mai mult decât orice.
But don’t take friends for granted. Să ai prieteni înseamnă să dai ceva la schimb: să fii și tu acolo când au – și când nu au – nevoie de tine. Înseamnă timp petrecut împreună. Din fericire, să petreci timp cu oameni care îți sunt dragi e cel mai frumos lucru. Cel puțin pentru mine.
Am două fetițe gingașe și năzdrăvane în același timp – și jur, combinația asta există. Ioana și Maria sunt cele care îmi ocupă timp, îmi dau bătăi de cap și, mai presus de toate, îmi confirmă că am făcut, cu siguranță, un lucru bun în viață: pe ele :). Pot să mă scoată din sărite și să mă topească de emoție la cinci minute distanță. Copiii îți dau cea mai frumoasă și mai sinceră formă de dragoste, nealterată în nici un fel. O dragoste reală, palpabilă și brută: <Te iubesc mai mult decât iubesc castravetele>. Și da, vin să mă îmbrățișeze în cele mai ciudate momente – fix când am în mână o tigaie cu ulei încins. Copiii vin la pachet și cu o mulțime de probleme: cea mai cruntă frică pe care am trăit-o a fost când s-a îmbolnăvit una dintre ele.
Și iată-mă aici, la doar 38 de ani :), într-o seară în care m-a lovit gândul ăsta (știu, pare evident): că nimic nu vine gratis. Că trebuie să muncești mult pentru tot ce îți dorești cu adevărat. Să te lupți uneori. Și, chiar dacă nu mai am 25, mă simt de parcă am toată energia de atunci. Ba chiar am și planuri. Știu deja ca va fi cu multe eforturi, dar știu și că I can make things happen. Wait and see.
