Gossip Girl e un fel de telenovelă în engleză, un serial cu adolescenți bogați care trăiesc în Manhattan și care au totul. Sunt intrigi ușoare și ieftine, un fel de Beverly Hills. Se îndrăgostesc unii de alții, se trădează unii pe alții, se mint unii pe alții. Și totul se întâmplă, de obicei, într-un singur episod. OK, și-atunci de ce naiba m-am uitat eu la Gossip Girl?

Pentru că atunci când nu sar în sus de bucurie, citesc cărți ușoare și mă uit la seriale ușoare. Blame me, dacă asta simți. E o chestie care îmi face bine și la care n-o să renunț doar așa, pentru că nu e cool s-o spui. M-am săturat teribil să par cool și să nu fiu eu, doar de dragul aparențelor.

Deci m-am uitat la Gossip Girl pentru că e un serial cu episoade multe, pe care le vedeam înainte să adorm. Am continuat până la final pentru că nu-mi plac lucrurile începute și neterminate – nici cărțile proaste, nici serialele ușoare, nici relațiile nepotrivite. Și, în final, mi-am dat seama că serialul ăsta, pueril și adolescentin, mi-a adus un mare plus. Nu, nu m-a făcut mai deșteaptă. Doar că, toate intrigile previzibile – minciuni, trădări și lucruri înțelese greșit – ies în final la suprafață. Deseori, în cursul aceluiași episod. Lucruri care dacă mi s-ar întâmpla mie sau ție ar putea fi considerate drame. Dar, ei bine, în serial, toate mizeriile astea ies la suprafață. Nu rămâne nimic ascuns sub preș. Și, ghici ce? Viața curge în continuare. Cele mai urâte lucruri – alea de care îți e teamă ca s-ar putea întâmpla – chiar se întâmplă.

Și iată cum, în felul ăsta, un serial pe care nu dădeam doi bani m-a învățat o lecție importantă: că nimic nu rămâne sub preș pentru totdeauna. Și că cel mai rău lucru care se poate întâmpla nu e, niciodată, atât de rău pe cât pare. Că oricât de mulți nori ar fi pe cer, urmează o nouă zi, în care va fi senin și va răsări soarele. Mai mult, gândindu-mă la tot ce am trăit până la vârsta mea respectabilă :), am înțeles, în final, că tot ce ascunzi te consumă și doare mai mult decât dacă spui lucrurilor pe nume. Read all about it…