Sunt curioasă ce înseamnă, pentru voi, să aveți încredere în partener.
În altă zi, alți cunoscuți, același subiect: nici ei n-au nimic de ascuns unul față de celălalt, își spun totul, motiv pentru care nu caută niciodată în telefonul celuilalt, nu trag cu ochiul la mesajele de pe Facebook, nu-și caută prin portofel. Nici nu și-au pus problema să facă schimb de parole de email.
M-am întrebat cum ar fi fost ca la discuția asta să fie de față ambele cupluri și am reflectat puțin la cât suntem de diferiți. M-am bucurat și că nu am asistat la dialogurile astea cu mintea de la 20 de ani și le las aici, că poate n-aveați subiecte de dezbătut zilele astea :).
Foto: Kristina Flour / Unsplash
Pentru mine, încrederea nu e despre a face schimb de parole de e-mail și facebook.
Pentru mine, încrederea înseamnă să imi respect partenerul, să ii respect spațiul, să nu am nevoie de parolele lui.
Suntem împreună de aproape 17 ani, putem spune că am crescut împreună. Nici măcar nu m-aș simti comod să „îi cotrobăi” prin telefon. Deci până la urmă, schimbul de parole e despre neîncredere. Sau nu?
În opinia mea, schimbul de parole e despte încălcarea intimității, despre manipulare și neîncredere.
Am sa răspund indirect. Fiul meu adolescent este implicat într-o idilă foarte frumoasa. Își scriu bilețele, scrisori, felicitări etc. Toate acestea stau la vedere în camera lui. Știe ca nu as deschide niciodată vreuna sa o citesc, pentru ca respectarea intimității este ceva ce a observat în familia noastră dintotdeauna. Nu exista umblat în telefon, buzunarit, verificat… Eu și soțul meu ne știm parolele, dar asta doar din motive de siguranta. Altfel despre ce încredere vorbim, dacă unul din parteneri ar simți nevoia să-l verifice tot timpul pe celalalt?!
Noi avem incredere unul in celălalt si asta nu insemna nici pe departe schimbul de parole.
Fiecare are si spațiul lui, daca e nevoie.
Petrecem mult timp împreună, dar daca e rost de o ieșire cu fetele, se intampla!
Intalnire la o bere cu băieții (el), se intampla!
Nu avem suspiciuni, asa am fost de la inceput.
Si pana acum, de vreo 19 ani, a fost bine!
Sună bine și relaxat 🙂
Desi am avut o relatie la distanta, am avut incredere in sotul meu. Cand a venit momentul sa locuim impreuna, hazardul a facut sa caut in istoricul google (cu acordul lui) ceva ce vizionasem amandoi la un moment dat. Iar asta a schimbat totul. Insa culmea, am stat departe de laptopul sau telefonul lui chiar si dupa socul descoperirii initiale, consider ca cel care are ceva de ascuns o va face mai bine data viitoare.
Sunt de cativa ani in relatia actuala si ne stim parolele la telefon pentru ca din cand in cand ne foloseam telefoanele cand ne orientam cu google maps. A venit cumva natural si mereu ne intrebam daca e ok. Daca avem suspiciuni, ne intrebam direct. Nu mergem la altii, nu cautam singuri. Comunicam cat de poate de transparent insa nu punem intrebari doar ca sa stim totul despre cealalta persoana, nu cred ca e necesar. Daca avem planuri de dinainte impreuna sau trebuie sa ne ajutam, alea au prioritate. Daca nu, oricare e liber sa faca ce isi doreste cu timpul lui liber, prieteni plimbari, orice.
In trecut am avut o relatie in care mi-am dorit sa caut. Am citit mesaje, email-uri. M-am simtit murdara. El nu ma respecta, insa nu trebuia sa-i citesc mesajele ca sa aflu asta. Aveam dovezi in fiecare zi din interactiunea directa.
E o vorbă care spune “Încrederea e un tren care nu trece decât o singură dată”. Atât…
Asta, cu știutul parolelor e cu două tăișuri. Poate fi despre control sau nepăsare, că oricum variante de a te ascunde sunt zeci. Îi oferi și apoi ceri parole, acces peste tot.
Adică e despre prevenție, o teamă. Ai grijă ce faci, pot afla oricând. Și am văzut cupluri care s-au confruntat cu o criză cumplită. Ea știa parole, chestii dar a aflat și de telefonul ascuns în perna scaunului de mașină… Deci el oferise iluzia sincerității dar avea variante.
Încrederea e altceva. Nu e despre puterea asupra celuilalt că îi știi parole și aveți conturi comune. De social media sau de cheltuieli, economii.
Nu, e despre lipsa plasei de siguranță! Despre lipsa unor garanții, pârghii, și totuși lucrurile să funcționeze. Să nu există riscul ca el/ea să ascundă bani prin cutiile din beci, cum povestea cineva pe FB ieri. Dar să știi asta fără control și monitorizare. Să poți pleca de acasă fără teama că își face sau îți faci de cap. Dar să știi asta fără să îl pui s-o jure de mii de ori. Sau să o ceară el. Să îl încurajezi să fie mereu în cea mai bună formă, îmbrăcat frumos și mirosind amețitor fără obsesia că-l va asalta altcineva. Sau că pleacă și are planuri ascunse, de-aia s-a gătit. Dar să știi că nu s-ar uita la nimeni, conștient și tu de valoarea ta. Că ne-ncrederea este de fapt despre celălalt dar și despre tine. Controlul e și despre cât de mult sau puțin crezi tu în tine.
Cei 33 de ani de căsătorie cu un navigator m-au construit așa: cu încredere poți construi trainic și frumos. Cu lipsa ei, trainic poate, dar cu urme de la chingi pe trup și suflet!
Nu-mi umblă, nu-i umblu, nu ne controlăm cu timer sau locații dar am eu un fix de a nu-l lăsa în Facebook. Adică de când l-am făcut, fb-ul, i am spus clar că va fii blocat și așa a rămas de ani de zile. Ceea nu-l deranjează deloc. Chiar îmi respectă timpul meu de citit și răsfoit pagini. Bine, la început a avut ceva de ‘mârâit’, dar i-am explicat că ne vedem destul de mult în casă 🤷♀️🤷♀️😊😂😂
Nu ne controlăm unul pe altul, dar avem un word cu parole, schimbăm pe desktop yahoo de la unul la altul, primim facturi pe amăndouă adresele, uneori lăsăm și whatsApp deshis pe desktop, dar nu stăm să ne uităm și nici nu ne pasă, nu avem ce ascunde. Nu ne simțim intimitatea încălcată. Deci pe desktop/calculator comun share orice. In tel nu ne căuăm decât dacă e ceva urgent de căutat, dar nu facem o chestie din asta. Avem 2 conturi, dar mutăm tot in ing și de acolo avem amândoi 2 carduri că e mai ușor așa. Avem banii la comun și mi se pare normal, cum ar fi să zici, eu plătesc lumina, tu întreținerea luna asta, ce rost are, sunt banii familiei. Ne sfătuim când vrem să ne luăm ceva, dar nu mereu.
Pentru noi, all good. Nu ne căutăm în tel, portofel, laptop, rucsac, dar dacă căutăm cu vreun motiv nu e nicio tragedie.
Cred că suntem noi zen sau ceva 😃 A, are facebook dar nu intră mai niciodată pe al lui, așa că mai răsfoiește pe al meu că e salvat în bookmarks pe calculatorul comun, nu am nicio problemă cu asta, urmăresc pagini interesante, așa că, de ce nu.
Suntem împreună de 19 ani
Pentru mine încredere a însemnat să nu îmi mai fie frică, să știu că lângă el sunt protejată, nu umblăm în lucrurile celuilalt, ne spunem tot ce ne trece prin cap, este calm și cu umor și mă aduce cu picioarele pe pământ cu o glumă fără să facă drame pentru că amândoi putem greși, ne respectăm spațiul vital și asta contează mult.