Sunt curioasă ce înseamnă, pentru voi, să aveți încredere în partener.
În altă zi, alți cunoscuți, același subiect: nici ei n-au nimic de ascuns unul față de celălalt, își spun totul, motiv pentru care nu caută niciodată în telefonul celuilalt, nu trag cu ochiul la mesajele de pe Facebook, nu-și caută prin portofel. Nici nu și-au pus problema să facă schimb de parole de email.
M-am întrebat cum ar fi fost ca la discuția asta să fie de față ambele cupluri și am reflectat puțin la cât suntem de diferiți. M-am bucurat și că nu am asistat la dialogurile astea cu mintea de la 20 de ani și le las aici, că poate n-aveați subiecte de dezbătut zilele astea :).
Foto: Kristina Flour / Unsplash
Pentru mine, încrederea nu e despre a face schimb de parole de e-mail și facebook.
Pentru mine, încrederea înseamnă să imi respect partenerul, să ii respect spațiul, să nu am nevoie de parolele lui.
Suntem împreună de aproape 17 ani, putem spune că am crescut împreună. Nici măcar nu m-aș simti comod să „îi cotrobăi” prin telefon. Deci până la urmă, schimbul de parole e despre neîncredere. Sau nu?
În opinia mea, schimbul de parole e despte încălcarea intimității, despre manipulare și neîncredere.
Noi avem incredere unul in celălalt si asta nu insemna nici pe departe schimbul de parole.
Fiecare are si spațiul lui, daca e nevoie.
Petrecem mult timp împreună, dar daca e rost de o ieșire cu fetele, se intampla!
Intalnire la o bere cu băieții (el), se intampla!
Nu avem suspiciuni, asa am fost de la inceput.
Si pana acum, de vreo 19 ani, a fost bine!
Sună bine și relaxat 🙂
Desi am avut o relatie la distanta, am avut incredere in sotul meu. Cand a venit momentul sa locuim impreuna, hazardul a facut sa caut in istoricul google (cu acordul lui) ceva ce vizionasem amandoi la un moment dat. Iar asta a schimbat totul. Insa culmea, am stat departe de laptopul sau telefonul lui chiar si dupa socul descoperirii initiale, consider ca cel care are ceva de ascuns o va face mai bine data viitoare.
Sunt de cativa ani in relatia actuala si ne stim parolele la telefon pentru ca din cand in cand ne foloseam telefoanele cand ne orientam cu google maps. A venit cumva natural si mereu ne intrebam daca e ok. Daca avem suspiciuni, ne intrebam direct. Nu mergem la altii, nu cautam singuri. Comunicam cat de poate de transparent insa nu punem intrebari doar ca sa stim totul despre cealalta persoana, nu cred ca e necesar. Daca avem planuri de dinainte impreuna sau trebuie sa ne ajutam, alea au prioritate. Daca nu, oricare e liber sa faca ce isi doreste cu timpul lui liber, prieteni plimbari, orice.
In trecut am avut o relatie in care mi-am dorit sa caut. Am citit mesaje, email-uri. M-am simtit murdara. El nu ma respecta, insa nu trebuia sa-i citesc mesajele ca sa aflu asta. Aveam dovezi in fiecare zi din interactiunea directa.