De când contează, pentru unii oameni, numai ce li se întâmplă lor?
Zilele trecute m-am dus la birou, care e departe de casă. M-am gândit că ar fi o idee bună să merg cu metroul, pentru că la ora aceea de obicei nu era aglomerat, deci n-aș fi stat foarte aproape de cineva. Iar vagoanele de metrou sunt destul mari – gata cu descrierea :), vreau doar să zic că mi se părea safe, în contextul pandemiei.
N-a fost aglomerat. Cred că a fost și sigur, pentru că a trecut o săptămână și n-am căpătat tulpina asta nouă. Dar a fost extrem de enervant.
Întâi s-a urcat un tânăr cu o pungă de chips-uri în mână și masca sub bărbie – doh, doar mânca. Nu putea să mănânce cu mască!!!
Acum, între noi fie vorba, tânărul nici măcar nu mânca afurisitele alea de chips-uri, dar ne arăta tuturor punga aia, să nu cumva să îndrăznească să-i spună cineva ceva.
Trei băieți s-au hăhăit preț de câteva stații, tot fără maști, doar sunt tineri și nu pățesc nimic.
Ceva mai departe de mine, o femeie – cu mască de data asta – tușea când și când și încerca să-și sufle nasul fără să atragă prea mult atenția. Da, e o idee minunată să iei metroul când ești răcit, chiar dacă n-ai covid. Noi, ceilalți, n-avem de unde să știm asta și nu ne entuziasmăm prea tare nici la o viroză.
N-am mai mers cu metroul de lunea trecută.
Dar mă tot întreb:
Când am devenit atât de egoiști?
De când contează, pentru unii oameni, numai ce li se întâmplă lor? Dacă voi nu muriți de covid, că sunteți tineri și sănătoși (sau așa vi se pare), de ce nu vă gândiți nici o clipă la ceilalți? De ce nu renunțăți la punga aia de chips-uri și nu purtați mască 10 minute, cât mergeți cu metroul? Ce vă costă?
De ce nu vă gândiți o secundă și la ceilalți, care poate au alte boli, și pentru care covid poate fi fatal? Cum de sunteți atât de cinici să spuneți că mureau oricum? Da, toți murim. Dar un om cu diabet poate să trăiască ani în șir dacă nu face complicații precum covid.
E valabil și legat de vaccin. Avem aceeași poveste: oameni care nu se vaccinează pentru că lor nu le e teamă de virus. Sunt convinși că vor trece ușor prin boală. Și ceilalți? Bunicile voastre? Bonele? Doamnele care vă fac curat? Tot ușor vor trece prin boală?
Dar cei care au nevoie de operații acum? De orice fel de operații, care n-au legătură cu coronavirusul și care nu mai au loc în spitale. Pentru că spitalele sunt pline de antivaxxeri. Pentru secțiile de terapie sunt pline de antivaxxeri. Tocmai am fost anunțați că se suspendă toate intervențiile chirurgicale pentru o lună de zile. Asta, ca să aveți locuri voi, cei care nu purtați mască în metrou și care credeți în cine știe ce conspirații. Ca în meme-le din social media care spun că Bill Gates vrea să omoare toată planeta, mai puțin pe români și pe bulgari.
Nu v-ați săturat să trăiți într-o țară care e mereu pe ultimul loc?
Habar n-am cum să închei, sunt furioasă din cauza nepăsării celorlați și a neputinței mele. Vă las aici două pagini dintr-o carte, mi s-a părut potrvit ce spune Matt Haig în Cartea Alinării:
Ne avem unii pe alții. Apropierea este regula naturii.
E un mesaj bun de domolit furia și de reflectat atunci când ni se pare că suntem buricul pământului și ceilalți nu mai contează.
Acest text face parte dintr-o serie de materiale scrise sub umbrela #ACinceaPutere.
Citiți și articolele colegelor mele, pe aceeași temă:
#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când lumea e strânsă cu ușa de câte un subiect care devine fierbinte. #AcinceaPutere este despre bun simț, cinste, caracter, cultura și demnitatea care ar trebui să existe și care, atunci când lipsesc declanșează vocile acestei „platforme” editoriale.
Pentru că #ACinceaPutere este un senzor social.
***
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman
Mai suntem si alergici, nu toti care parem răciți si suntem.
Trebuie să recunosc că ai dreptate, la alergii nu m-am gândit. Pentru că nu am experiență decât cu o alergie a fetiței care nu semăna cu răceala.
Însă m-am gândit la cei care au o viroză și nu pot sta acasă pentru că nu găsesc înțelegere la job. Și mi se pare unfair și față de ei, și față de ceilalți.