Iarnă norvegiană
Călătorii
Iarnă norvegiană
08 feb. 2023 | 3 comentarii

Câțiva dintre voi m-au întrebat deja despre excursia mea din Norvegia, despre peisajul superb și despre cât a fost de frig :). Așa că răspund la întrebări în scris. Sper să vă placă și fotografiile, am păstrat câteva special pentru blog.

Călătoriile în Norvegia nu sunt noi pentru mine – cine m-a mai citit știe că am o bună prietenă care locuiește acolo de vreo 15 ani, așa că, din când în când, îmi iau un bilet de avion și mă duc spre nord.

Nu-mi place frigul, cu toate astea am fost o singură dată în Norvegia în mai; restul călătoriilor mele au avut loc în noiembrie, decembrie sau, ca acum, în ianuarie. Așa s-a nimerit – pentru căniciodată nu m-am dus acolo pentru vreme.

De data asta, decizia de a pleca în ianuarie a fost legată de faptul că e o lună mai liniștită pentru mine și am vrut să profit de asta. Apoi se complică lucrurile, am deja alte trei călătorii programate doar în următoarele 30 de zile.

Nordul meu

Am o relație specială cu Norvegia – nu e datorită țării (care, de altfel, e chiar frumoasă și civilizată), ci datorită faptului că, de fiecare dată când am mers acolo, am fost la prietena mea. Și-am fost în diverse momente, inclusiv în unele în care aveam nevoie să mă liniștesc și să-mi pun gândurile în ordine.

Apoi, întoarsă acasă, mi-am amintit deseori de aerul rece și curat și de felul plăcut în care-l simt când respir, de orașul aproape mereu alb, de casele frumoase, din lemn, de apusurile care vin prea devreme, de străzile relativ pustii, de fiord și de ceață.

Dar, mai important decât toate astea, acolo am eu acel sentiment de bine și de siguranță – e ce simți când ești cu oameni apropiați, care sunt acolo pentru tine indiferent de distanță. De aceea zic că acolo e Nordul meu; e locul în care mă duc și când mi-e bine, dar și când nu mai știu încotro s-o iau și am nevoie de cineva care să mă îndrume spre o direcție, ca un fel de o busolă.

Sanvika și Nesøya

De aici sunt fotografiile mele cu case superbe din lemn, cu brazi plini de zăpadă, cu fiordul înghețat. Ambele localități sunt la vreo 15-20 de minute de Oslo; Nesøya e, de fapt, o insulă exclusivistă, cu case extrem de frumoase și unde e liniște.

N-am multe tips-uri de travel de aici, cred că ajungi în locurile astea doar dacă ai ceva concret de făcut sau dacă vrei să vezi zona rezidențială din afara orașului. Altfel, totul se întâmplă lent și organizat – trenul vine de obicei la oră fixă, bilete de autobuz cumperi din app și, spre bucuria mea, la supermarket găsești maiouri și tricouri din lână moale și fină.
Încă regret că nu mi-am cumpărat mai multe.

Dar despre Oslo de ce nu zic nimic?

Pentru că am spus deja :). Las mai jos, la finalul articolului, trimiteri către povești despre Capitala Norvegiei.

Mi-e drag Oslo și cred că merită văzut într-un weekend, mai ales că Wizz zboară direct și, uneori, la niște prețuri mai mici decât Uber-ul spre Otopeni. Pentru cineva obișnuit să facă 20-25 de mii de pași pe zi, două zile pline sunt suficiente pentru o plimbare pe lângă fiord, Muzeul de Artă Contemporană și împrejurimile, Academia de Arte, cele două cascade din oraș, un prânz la Mathallen și o plimbare în jurul superbei clădiri a Operei.

Nu știu dacă și vizita la Parcul Ekeberg s-ar încadra în aceste două zile, dar e posibil să avem interese diferite :).

La shopping nu vă trimit decât dacă vă doriți, ca mine, niște produse din lână 100% care sunt ceva basic pentru locuitorii țărilor nordice. Orice altceva e mai scump decât UE.

Nu e chiar atât de frig

Pentru că cele mai multe mesaje au fost legate de vreme, ei bine, trebuie să vă spun că nu e chiar așa de ger precum pare. Cât am fost eu acolo temperatura a fost cam ca la noi, cu minimum -6 într-o singură zi. Am avut chiar și 5 grade cu plus.

Însă am tremurat mai zdravăn la Paris, de exemplu – din cauza vântului și a umezelii. Aici, lângă Oslo, unde am fost eu, e uscat, iar frigul chiar se simte diferit. N-a bătut vântul deloc, iar mie mi-a fost chiar confortabil. M-am îmbrăcat bine, cu o hachetă lungă cu puf, maiou și pulover de cașmir, dresuri și pantaloni. Fes, mănuși, fular, desigur. Dar n-am avut nici trei pulovere, nici pantaloni de schi. Și nu mi-a fost frig nici o secundă.

Ba chiar aș mai da o tură :).

Vă las mai jos alte câteva articole care sper să vă placă:

Un text de acum trei ani despre relaxare (sau lipsa ei :))

Nu doar despre parc, ci și despre egalitatea dintre sexe:

Cum am descoperit orașul:

Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman
Comentarii
  • (alta) Iulia spune:

    Eu vreau să știu ce carte citeai în articolul cu nefăcutul nimic.
    (dada, zilele astea sunt apucată de strechea cititului 🤭).

    În altă notă, însă, pare tare frumos acolo. Și deși, mărturisesc, țările nordice nu-s prea sus pe lista mea de destinații de bifat, m-au intrigat articolele tale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord