Nu-mi place frigul, cu toate astea am fost o singură dată în Norvegia în mai; restul călătoriilor mele au avut loc în noiembrie, decembrie sau, ca acum, în ianuarie. Așa s-a nimerit – pentru căniciodată nu m-am dus acolo pentru vreme.

De data asta, decizia de a pleca în ianuarie a fost legată de faptul că e o lună mai liniștită pentru mine și am vrut să profit de asta. Apoi se complică lucrurile, am deja alte trei călătorii programate doar în următoarele 30 de zile.

Am o relație specială cu Norvegia – nu e datorită țării (care, de altfel, e chiar frumoasă și civilizată), ci datorită faptului că, de fiecare dată când am mers acolo, am fost la prietena mea. Și-am fost în diverse momente, inclusiv în unele în care aveam nevoie să mă liniștesc și să-mi pun gândurile în ordine.

Apoi, întoarsă acasă, mi-am amintit deseori de aerul rece și curat și de felul plăcut în care-l simt când respir, de orașul aproape mereu alb, de casele frumoase, din lemn, de apusurile care vin prea devreme, de străzile relativ pustii, de fiord și de ceață.

Dar, mai important decât toate astea, acolo am eu acel sentiment de bine și de siguranță – e ce simți când ești cu oameni apropiați, care sunt acolo pentru tine indiferent de distanță. De aceea zic că acolo e Nordul meu; e locul în care mă duc și când mi-e bine, dar și când nu mai știu încotro s-o iau și am nevoie de cineva care să mă îndrume spre o direcție, ca un fel de o busolă.

De aici sunt fotografiile mele cu case superbe din lemn, cu brazi plini de zăpadă, cu fiordul înghețat. Ambele localități sunt la vreo 15-20 de minute de Oslo; Nesøya e, de fapt, o insulă exclusivistă, cu case extrem de frumoase și unde e liniște.

N-am multe tips-uri de travel de aici, cred că ajungi în locurile astea doar dacă ai ceva concret de făcut sau dacă vrei să vezi zona rezidențială din afara orașului. Altfel, totul se întâmplă lent și organizat – trenul vine de obicei la oră fixă, bilete de autobuz cumperi din app și, spre bucuria mea, la supermarket găsești maiouri și tricouri din lână moale și fină.
Încă regret că nu mi-am cumpărat mai multe.

Pentru că am spus deja :). Las mai jos, la finalul articolului, trimiteri către povești despre Capitala Norvegiei.

Mi-e drag Oslo și cred că merită văzut într-un weekend, mai ales că Wizz zboară direct și, uneori, la niște prețuri mai mici decât Uber-ul spre Otopeni. Pentru cineva obișnuit să facă 20-25 de mii de pași pe zi, două zile pline sunt suficiente pentru o plimbare pe lângă fiord, Muzeul de Artă Contemporană și împrejurimile, Academia de Arte, cele două cascade din oraș, un prânz la Mathallen și o plimbare în jurul superbei clădiri a Operei.

Nu știu dacă și vizita la Parcul Ekeberg s-ar încadra în aceste două zile, dar e posibil să avem interese diferite :).

La shopping nu vă trimit decât dacă vă doriți, ca mine, niște produse din lână 100% care sunt ceva basic pentru locuitorii țărilor nordice. Orice altceva e mai scump decât UE.

Pentru că cele mai multe mesaje au fost legate de vreme, ei bine, trebuie să vă spun că nu e chiar așa de ger precum pare. Cât am fost eu acolo temperatura a fost cam ca la noi, cu minimum -6 într-o singură zi. Am avut chiar și 5 grade cu plus.

Însă am tremurat mai zdravăn la Paris, de exemplu – din cauza vântului și a umezelii. Aici, lângă Oslo, unde am fost eu, e uscat, iar frigul chiar se simte diferit. N-a bătut vântul deloc, iar mie mi-a fost chiar confortabil. M-am îmbrăcat bine, cu o hachetă lungă cu puf, maiou și pulover de cașmir, dresuri și pantaloni. Fes, mănuși, fular, desigur. Dar n-am avut nici trei pulovere, nici pantaloni de schi. Și nu mi-a fost frig nici o secundă.

Ba chiar aș mai da o tură :).