La noi acasă, mama și bunica aveau treabă întruna câteva zile înainte de Crăciun – și nu numai, ritualul era valabil și pentru restul ocaziilor în care aveam invitați. Masa era întotdeauna bogată, abia aveau loc toate felurile de mâncare. De altfel, se putea sătura toată lumea doar cu aperitivele: câteva legume proaspete, brânzeturi și salamuri, dar și salata-minune a mamei, plus mult-lăudata zacuscă de ghebe. Dacă era prânz, aveam și ciorbă. Și-apoi urmau felurile principale: piftie, fripturi și sarmale. Câteodată chiar și pește. Nu prea-mi amintesc de cozonac, că nu ne prea plăcea, mâncam doar câte o felie. Însă mama făcea niște clătite cu brânză și stafide la amintirea cărora mai-mai că-mi vine să pornesc cuptorul.

În zilele “normale”, mâncam ca toți oamenii. Nu aveam șapte feluri la masă, ci vreo două – cât e, de fapt, de ajuns. Însă, când aveam invitați, tata își dorea foarte mult să avem de toate. Multă mâncare (să nu cumva să nu fie de ajuns!) și multe feluri. Voia ca oamenii să se simtă bine, dar și să se laude un pic cu ce făcea mama; sau câte putea să facă.

Desigur, mamei nu prea-i plăcea. În primul rând, pentru că avea nevoie de cel puțin două zile ca să gătească. În al doilea rând, pentru că știa că e imposibil ca invitații noști să mănânce atât. Știa, la fel de bine, că o să ne strâmbăm la friptura reîncălzită și că n-o să mai avem chef de piftie în zilele următoare.

Cu toate astea, nu i-am văzut pe ai mei aruncând mâncare, în ciuda festinurilor de mai sus. Poate și pentru că ei au trecut prin vremuri în care n-aveau de nici unele. Tata îmi povestea chiar că, pe când avea vreo 7 ani (era în timpul celui de-al doilea Război Mondial), se învârtea pe lângă o oală cu fasole care era aproape gata. Era tot ce aveau de mâncare, iar el era un copil înfometat și nerăbdător. S-a fâțâit până când a răsturnat oala pe jos – și de-aici nu mai știu ce s-a întâmplat, că mereu îmi dădeau lacrimile când îl ascultam. Mi-a spus și cum, în facultate, n-avea bani de cantină și mânca doar dacă rămânea ceva după ce terminau colegii care plăteau. Dacă rămânea, primeau ceva și cei care nu aveau bani.

Având în vedere cele de mai sus, înțeleg dorința și nevoia lui de a avea masa plină cu de toate. Iar obiceiul ăsta nu era doar al familiei mele, ci, mai degrabă, o tradiție românească. Vrem belșug, vrem ceva bun de mâncare de sărbători, poate ceva mai bun decât de obicei. De acord – și eu simt la fel. Însă nu trebuie să fie neapărat mult. Sau, mai bine zis, nu trebuie să fie mai mult decât consumăm. Altfel, mâncarea ajunge la gunoi.

E doar un măr.
Dar nu ești singura.
Dacă fiecare om din orașul în care locuiești aruncă, într-o zi, un fruct sau o legumă, câte se strâng?
Dar dacă fiecare dintre noi aruncă resturile de la cină? O lingură de paste, un polonic de ciorbă, o felie de tort, o legătură de pătrunjel care s-a ofilit, un morcov zbârcit.

Câtă multă mâncare aruncăm, de fapt?
Conform unui articol recent pe acest subiect, un român aruncă anual 129 de kilograme de mâncare, adică 350 de grame pe zi. Practic, în fiecare zi, o porție de mâncare se duce la gunoi. Anual, 2,55 de tone de hrană (în special mâncare gătită, fructe și legume) ajung la gunoi – asta, numai în România.

Pentru că aproape un sfert dintre locuitorii României trăiesc la limita sărăciei și le este dificil să-și asigure hrana zilnică.

Pentru că risipa de hrană înseamnă risipă de energie, apă, și toate resursele implicate pentru a o produce. Efectele sunt atât de complexe încât merg până la încălzirea globală.

Deșeurile alimentare aruncate la coșul de gunoi fac imposibilă reciclarea celorlate deșeuri.

Iar în contextul în care resursele planetei sunt limitate, e o crimă să le aruncăm.

Primul lucru e să înțelegem că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Nu contează ce face vecinul. Dacă ne interesează și ne gândim la risipa de alimente, atunci ne vom informa și vom schimba ceva.

Las mai jos câteva idei:

• Mergeți la cumpărături cu lista pe care ați scris ce vă trebuie și în ce cantități. E important să cumperați cât aveți nevoie, nu mai mult. Eu, de exemplu, reușesc să fac asta mai ales când comand alimentele online;
• Fiți atenți la data la care expiră alimentele. Asta e greșeala pe care o făceam eu cel mai des. Acum mă uit în frigider o dată la două zile și folosesc sau congelez produsele care mai au puțin și expiră.
• Gătiți. E fun și relaxant, iar când salvezi niște alimente prin metoda asta te simți chiar bine. Niște resturi de somon la grătar sunt minunate într-o salată sau cu un pic de orez. Orezul din ziua precedentă, care s-a uscat în frigider, va fi delicios dacă e prăjit și dacă-i adaugi câteva legume. Și, plăcerea mea, poți să faci un quiche cu aproape orice. Așa cum orice fruct va da savoare unei tarte. Uneori, nici nu e nevoie de tartă: mai știți gustul și parfumul unui măr pus în cuptor, cu un praf de scorțișoară?
• Nu gătiți în cantități foarte mari. Sau, dacă faceți asta, puneți surplusul în congelator. Eu sunt foarte fericită când pot să pregătesc o masă doar dezghețând niște sarmale (sunt preferatele fetelor);
• Nu umpleți farfuriile. Serviți-i pe cei dragi cu porții mici și mai adăugați dacă mai vor. Așa nu mai rămân resturi de mâncare în farfurie;
• Promit că e ultima dată când vorbesc despre congelator, dar pe mine mă salvează. Mi-era mereu ciudă că morcovii și păstârnacul se înmoaie imediat în frigider. Așa că îi curăț, îi pun în tocător și apoi, în pungi mici, la înghețat. Să vedeți ce fericită sunt când trebuie să fac o ciorbă și am verdeață și legume și gata curățate și tăiate;
• Planificați mesele pentru săptămâna viitoare. E ceva ce eu nu fac încă, trebuie – de exemplu, mă va scuti și de eternul “mami, ce mâncăm azi?”. Dar, ca să revin la subiectul nostru, când știți ce veți găti, știți și ce să cumpărați. Nu mai puneți în coș diverse alimente doar așa, “să fie”. O să implementez și asta curând.

Am dat doar câteva exemple, dar internetul e plin de tips & tricks. De asta am spus că, din punctul meu de vedere, cel mai important e să fim interesați de reducerea risipei; apoi, vom găsi informații despre cum să acționăm.

Mi-am început articolul cu amintirea meselor de Crăciun din două motive: pentru că e cea mai apropiată sărbătoare, dar și unul dintre momentele în care suntem cei mai tentați să facem risipă. Golim rafturile magazinelor ca “să avem de toate”, așa cum făceau părinții noștri.

Dar să ne amintim că suntem în 2021 și că putem cumpăra orice ne dorim în orice zi. Generația noastră n-a trăit atât de mulți ani în comunism încât să aibă acea teamă îngrozitoare că nu va găsi nimic de mâncare. Acum găsim.
Chiar și în perioada sărbătorilor, magazinele sunt închise cel mult o singură zi. N-avem nici un motiv să umplem cu vârf căruciorul din hypermarket, nici măcar pentru masa de Crăciun.

Pentru o cină specială putem cumpăra ceva mai bun sau putem face un preparat special, pentru care n-avem timp în fiecare zi. Dacă vrem mai multe feluri, le putem pregăti în zile diferite și, așa, în fiecare zi avem ceva deosebit la masă. Dar nu mai mult, nu doar ca “să fie”. Pentru că nu mâncăm, la o singură masă, mai mult decât de obicei – și nici nu e sănătos.

În final, un astfel de exercițiu aduce doar plusuri: nu mai petrecem o zi întreagă gătind, cumpărăm și mâncăm atât cât avem nevoie, ba chiar avem șanse să facem și economii. Și, foarte important, nu mai risipim hrana – primul pas pentru un comportament responsabil.

E o faptă bună care are un impact mai mare decât ne putem imagina. Și pe care, sper eu, n-o vom face doar de Crăciun.

Foto principală: Jay Wennington / Unsplash