Însă weekend-ul trecut am fost toți patru la Bologna, iar fetele mele au rezistat eroic programului de cutreierat orașul. Partea bună era că mai mersesem la Bologna, deci era nou doar pentru fete. Așa că le-am luat de mână și le-am dus la plimbare, cu opriri pentru gelato, desigur.

Călătoria noastră a fost scurtă, am plecat sâmbătă și ne-am întors marți. Bagaje puține, rucsac și chef de cutreierat. Am avut noroc că a fost vremea frumoasă și sâmbătă, după ce ne-am fâțâit un pic prin oraș, ne-am dus la masă, că eram morți de foame și de poftă.
Trebuie să recunosc că mi-a plăcut să văd că fetițele mele își rafinează, încet, încet, gusturile la mâncare. Dacă până de curând ar fi mâncat burgeri sau cartofi prăjiți oriunde, mi-au zis clar că ar fi păcat să comanzi așa ceva în Italia. Așa că am luat paste bolognese, lasagna, clasicele paste cu sos de roșii (preferatele mele), pizza, sandvișuri cu mortadella sau prosciutto și, desigur, înghețată.

Duminică am luat trenulețul și ne-am dus la Santuario Madonna di San Luca, sus, la vreo 300 de metri de oraș. Am coborât pe jos, pe trotoarele acoperite, am fost la masă și-apoi iar am luat orașul la pas, cu tot cu fete. Centrul Bolognei nu e mare, însă era foarte aglomerat, probabil și pentru că era weekend. Piazza Maggiore era plină de oameni, la fel și zona celor două turnuri. Dar, surprinzător, am mers toată ziua și fetele mele nu s-au plâns. E drept și că au adormit imediat ce au pus capul pe pernă.

Ne-am trezit relativ devreme, ne-am dus la gară și-am luat bilete spre Veneția. În trenurile italiene e curat și civilizat, călătoria e plăcută – mie chiar îmi place să merg cu trenul.
În Veneția m-am felicitat că am ales să venim luni; era oricum destul de aglomerat și cred că, dacă am fi venit în weekend, ar fi fost super plin și greu să te bucuri de orice. Am mers pe jos, pe străduțe, până la Palatul Dogilor, le-am povestit fetelor una, alta despre oraș – dar trebuie să recunosc că nu prea au stat să asculte; erau mai interesate de buticurile care ne ieșeau în cale și ar fi vrut să cumpere tot.
Am avut noroc de o zi cu soare, dar la umbră nu era chiar bine, așa că m-am felicitat că am luat haine groase în rucsac. Ne-am înfofolit și ne-am petrecut după-amiaza pe străduțele orașului, am rănțăit ceva și-am băut ciocolată caldă și-am luat trenul înapoi. Din nou, am mulțumit în gând că Ioana și Maria au crescut și că putem face astfel de călătorii fără proteste, că au avut răbdare să așteptăm trenul.
Altfel, speram să fie mult mai impresionate de oraș, dar cred că trebuie să mai am un pic de răbdare pentru asta 🙂

Sunt două locuri în care am mâncat înghețată perfectă, minunată, superbă în Bologna. La Cremeria Cavour și la Cremeria La Vecchia Stalla. Preferatele mele sunt îngețata de fistic și de alune, mi le comand aproape întotdeauna, însă mi-a rămas gândul la un sortiment de la La Vecchia Stalla: se numește Sant’Andrea și e o aromă de portocală sau flori de portocal, mici bucățele de coajă de portocală confiată și de ciocolată crocantă. E o poezie.