Fel de fel de oameni
Pregătim masa. Ioana și Maria se oferă să facă ele salata. Încep să taie roșii și castraveți când mă izbește un gând:
– Dar voi v-ați spălat pe mâini?
– Bineînțeles, mama, mă liniștește Ioana.
Și continuă, intrigată:
– Ce fel de oameni crezi că suntem?!

Sad but true
Li se închid ochii de somn. Și mie, de altfel. Cu toate astea, tot mai au câte ceva de zis. Despre ce-au făcut azi, dar mai ales despre ce o să facă mâine. Cu ce o să ne jucăm – așa, subtil, domnișoarele-mi cam fac program. Zic da, da, vedem mâine, că abia aștept să mă duc și eu în patul meu. Maria e pe fază, știe că nu vreau să promit și jap-jap:
– Când cresc, puțini oameni păstrează joaca în inimă.

Prin stomac
Ioana și Maria sunt invitate să-și petreacă sâmbăta la o colegă de clasă. E fericire maaare, vorbesc numai despre asta. Vineri seara se culcă mai devreme ca să treacă mai repede timpul. Sâmbătă dimineață nu mai au răbdare. Ioana vorbește cu colega ei la telefon:
– Am niște emoții! Simt așa, că-mi bate ceva în burtă – dar nu în inimă.

Program artistic
– Maria, hai să facem un dans! Să fie pe stilul tău, dar hai să-l inventăm înainte.