Buhuhu
– Mamaaa, sala de sport e bântuită.
– Cum adică, Maria?
– Păi curge apă din cer. Și se aude buhuhu în vestiarul fetelor.

Cuvinte complicate
– Ai grijă, îmi zice Ioana și mă trage de mânecă. Vine carameaua!
(Era o macara pe strada noastră, da).

Cum e și mama asta
– Hai să scriem o poveste împreună, mă entuziasmez eu. Fiecare zice câte o frază. Și o și scrie.
Când am zis treaba cu scrisul, Ioana, preocupată să mestece o felie de roșie, îmi face semn cu degetul că nu.
– Vai, dar de ce, ar fi atât de drăguț, continui eu.
Ioana tot mai mestecă la roșia aia, dar arată cu degetul spre mine: eu să scriu, în nici un caz ea.
– Și despre ce să fie?
Copila a terminat de mestecat, înghite, și-mi spune aproape indignată:
– Cum despre ce? O să fie o poveste despre o mamă care nu-mi cumpără pisică! Îți dai seama, doar o pisică! Atât aș vrea și eu, o pisicuță!
Tace o secundă, se uită în jos și încearcă s-o mai îndulcească:
– În rest, mama asta e perfectă. <3

Două papagalițe
Trecem pe lângă un pet shop.
– Cât de frumoasă-i pasărea asta, mă entuziasmez eu.
– Îți place așa de mult?, mă chestionează Maria.
– Da, îmi place.
– Atunci ia-o acasă!, îmi răspunde ea, convinsă că mi-a dat o replică memorabilă.
– Păi am deja două :), le zic.
(A trebuit să le dau o îmbrățișare de împăcare).