#MaraZambeste e un jurnal scris de mână, pe post-it-uri. Regula e să scriu lucrul care m-a bucurat cel mai tare în ziua respectivă. M-am hotărât să fac asta pentru că mi se pare foarte important să nu (mai) uit niciodată că eu sunt un om optimist care râde, trăiește și dansează. Și, dacă vreodată lucrurile astea se vor mai întâmpla mai rar, vreau să-mi amintesc cine sunt și să fac ceva în așa fel încât să redevin eu. Pentru că #MaraZambeste, iar asta se întâmplă în fiecare zi. E ceva ce aș vrea  #SaNuUit.

Ieri, adică sâmbătă, am mai făcut o chestie care îmi place fooooarte mult și pe care n-am scris-o pe post-it. M-am trezit la 6 și-un sfert, fără să sune alarma. M-am dus și mi-am făcut cafeaua mea cu lapte și-am venit cu ea în pat. Copilele dormeau încă. Am băut cafea și-am citit. Și, cireașa de pe tort: pe la 8 am adormit la loc.

Desigur, din povestea asta lipsește extraordinarul. Așa cum lipsește din rubrica asta, din orice post-it pe care am scris eu de mână – pentru că, de fapt, extraordinarul lipsește din viața de zi cu zi. Dar uite că eu mă simt extraordinar de bine când pot să fac chestia asta: să beau cafeaua care-mi place mie, să citesc și să pot să mă culc la loc dacă mi se face somn din nou. E un semn că-s liniștită, că nu mă grăbesc nicăieri, că zâmbesc și că mă simt al naibii de bine.
Ceea ce vă doresc și vouă.