Acasă cu Noemi Meilmann
Life
Acasă cu Noemi Meilmann

 

În zilele astea grele, nu putem face multe lucruri. Dar putem să vorbim unii cu alții. Să spunem care ne sunt fricile, cum facem să uităm de ele, cum ne petrecem timpul – care, pentru unii, e, dintr-o dată, prea mult. Și că toate poveștile astea împărtășite ne fac să uităm, măcar pentru o vreme, de temeri și de greu.
Așa că, după ce am scris Acasă, mi-a venit ideea să le scriu unor oameni pe care-i apreciez și să îi întreb: lor cum le e acasă?

Mai jos e povestea lui Noemi Meilman, căreia prietenii îi zic Noe. Mi-a trimis răspunsurile acum ceva vreme, dar abia acum am reușit eu să le urc pe blog – shame on me, dar relația mea cu timpul e tare ciudată pe timp de pandemie.
Noe e o adevărată inspirație și își face timp pentru o mulțime de lucruri. Știe tot ce se petrece, cine și ce lansează, e la curent cu toate inițiativele, iubește animalele cum puțini oameni o fac. Și are povești minunate despre Avi, fiul ei de aproape zece ani. Dar ea le spune cel mai bine, mai jos.

***

Sunt Noemi Meilman, am 47 de ani și lucrez în comunicare, blogging și proiecte creative. Pe scurt, lucrez într-un domeniu de servicii nișate, destul de afectat în aceste vremuri. Dar sunt încă sănătoasă și asta este cel mai important. Am un băiat de 9 ani și 7 luni și 3 câini (Clint, ex maidanez, Shlomo, șoricar, amândoi în vârstă de 7 ani și Miami, care are un an și jumătate, Jack Russel). Locuim la bloc și avem și un balcon fermecător cu vedere spre acoperișurile din cartier, o perspectivă optimistă și foarte utilă zilele acestea.

 

 

Ies din casă strict la plimbare cu cățeii, de două ori pe zi, pe străzile din jurul blocului. Ultima dată am ieșit la cumpărături sâmbăta trecută, foarte scurt pentru ciorbă la pachet de la Belle Epoque, recepționată prin geam, și cartofi de ciocolată și Boema de la Cofetăria Ana – în cartier. A fost ca într-un film: eu, mascată, cu eșarfă pe jumătate de față, mă întâlnesc cu Vicki Nicola (@vickipedia_ro). A fost un sentiment foarte ciudat să nu pot să o iau în brațe și să o pup, așa cum fac cu toți oamenii dragi. Am stat de vorbă scurt, la o distanță de peste 2 m. Nu o să uit această “meet cute” în vremuri deloc drăguțe.

Chiar dacă și înainte lucram și de acasă, în prima parte a zilei – 10:30-16:00 eram tot timpul în mișcare: scos cățeii la plimbare, întâlniri împreună cu partenera mea, Adriana Chiper (@thestation.ro), și clienții noștri, evenimente – ale noastre sau ale colegilor noștri de breaslă, pilates, piață, luat copilul de la școală, dus la înot, gătit, luat copilul de la înot… Merg mult pe jos, ador să merg pe jos.
Acum “it is what it is”, vorba Marinei Moldovan de la @skin_deep_things.

Fac cumpărături online. Am comandat de la Mega Image și Carrefour și Kaufland. Luni vreau să plasez o comandă de răsfăț de la @privilegcatering și de cafeaua de la Nespresso (în această perioadă fac doar livrări online).
Am Pain Plaisir și Rue du Pain aproape și, pentru pâine, îi anunț că vin la ora x. Când merg să o ridic, e deja pregătită. O să fac această plimbare scurtă săptămână viitoare. Când ai în cartier business-uri locale, le încurajezi cum poți. The show must go on și pentru micile afaceri e un efort foarte mare să țină în continuare oamenii, să plătească salarii. Prietenii de la @beansanddots au pornit mișcarea #sustinemafacerilemici și asta trebuie să facem acum, dragilor.

Mă distrez cu live-urile lui Avi cu profesoarele lui de la școală și cu temele pe care le primește. Săptămână trecută am făcut photo session. Au avut că temă să citească despre Frida Kahlo și să se gândească la ce simțea ea când picta La Casa Azul, în care și-a petrecut copilăria și adolscența și lunga convalescență după accidentul de autobuz. I-am unit sprâncenele (știu, clișeistic) și i-am dat o eșarfă din mătase grea, cu franjuri (primită de la mama) pe care i-am petrecut-o în jurul umerilor și l-am fotografiat în patul meu, desenând. În altă zi a trebuit să se filmeze dansând, cu cel puțin 3 mișcări reeditate dintr-un videoclip.

 

 

Facem colaje, jucăm cărți. Câinii sunt mirați că stăm atât de mult în casă.
Vorbesc mult la telefon (că în vremurile de before telefoanele mobile), WhatsApp, social media, citesc, fac curat în casă, mă uit la streamingurile de pe zoom. Știu că mă repet și că le-am mai menționat de curând, dar astea sunt activitățile mele – Raluca Leafu de la @bOnbijOu are “Creative Week” de la 13:00, cu diverse activități, de la styling session la dans, live jazz, și de curând și-a lansat noua colecție de bijuterii Tarot Dali. Mirela Bucovicean are streamingul “Stay Alive” de la 15:00-16:00, cu invitați foarte faini și subiecte care au adunat deja o comunitate frumoasă de mici antreprenori. @unteatru joacă live, programul e aici, pe pagina lor de Instagram. Am de vizionat o mulțime de documentare din lista recomandărilor urban.ro. Vizionăm serialul superb de pe HBO Go, “The Durrells”, inspirat de cartea “Familia mea și alte animale” a lui Gerard Durrell, din perioada în care fratele lui mai mare, scriitorul Lawrence Durrell, Louise, mama lor cea minunata, sora lui Margo și fratele Leslie au locuit în Corfu. Nu vrem să se mai termine, atât e de frumos.

Sigur că există și zile negre. Mama e în Israel. Chiar dacă în majoritatea timpului e acasă (ea predă balet și dans modern. Acum, că școlile sunt închise, orele au fost suspendate temporar), dar soțul ei, Dan, merge în continuare la serviciu. Lucrează de duminică și până joi inclusiv. Poarta mănuși și mască, dar tot nu îi știu pe amândoi în siguranță, acasă.
Mai sunt fricile de aici: să mă vezi cum recepționez câte un colet! Exact că în fimulețele care circulă pe WhatsApp și în social media. Este pentru prima dată când am început să am fobia microbilor.

Ca să-mi fie mai bine, fac tot ce am menționat mai sus – îmi ocup constant timpul. La 1 noaptea, când mă bag în pat, sunt atât de obosită, încât adorm profund până la 9 dimineața. Da, uite, de când cu carantina asta, mă trezesc la 9:00.
Am reînceput să ascult muzica în căști. Și asta îmi face bine. Îmi fac curat în arhiva de poze, pentru că, oricât de mult aș vorbi și m-aș coresponda cu prietenii, tot îmi e dor să îi văd lângă mine, să facem lucruri împreună.

Când o să se termine pandemia, în primul rand o să mă văd cu prietenii dragi. Nu știu daca o să îi strâng în brațe din prima, cred că stresul ăsta al contaminării o să ne urmărească încă o perioadă bună de timp.
Vreau să merg cu dragele mele Ioana Vasile (@joannavasile de la Harper’s BAZAAR) și Ioana Nicolescu, (@the_ioana, www.codenoir-style.com), cu @andreileonte și gașca marită de voluntari la ARCA, la adăpostul unde sunt ținuți cei 179 de berbeci și oaia salvați din tragedia de la Midia, din noiembrie trecut; să mergem la adăpostul minunaților de la @kolakariola și la alte adăposturi din lista noastră: Green Dog, @homelessanimalhospital și lunga listă continuă.
Să “îmbrățișez” reformerul de la @via.pilates și musai, musai să merg la vopsit la draga mea @magdasoare. A, și să reiau lucrările pe șantier, pentru că pandemia m-a prins în mijlocul unei mari renovări.
Și Mara, vreau să îmi reiau toate vechile activități. I am a working girl, recunosc and I still love it.

O să fie bine. O să treacă și asta.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord