Într-o lume care produce mult și uită repede, merită să dăm importanță lucrurilor făcute pe îndelete. Să ne uităm atent la detalii fine, la culoare și la acel meșteșug care transformă un simplu accesoriu într-o bucurie care rămâne în suflet.
Mi s-a întâmplat de multe ori să port o bijuterie și să nu mă gândesc cât e de prețioasă, de scumpă, ci la momentul în care am primit-o sau la locul în care am purtat-o pentru prima oară.
Bijuteriile au darul acesta rar: devin un soi de mici capsule ale timpului, martori ai amintirilor noastre. Nu -și pierd relevanța odată cu schimbarea anotimpurilor și nu țin cont de ritmul alert în care ni se cere, de peste tot, să consumăm noul.
La Viena, atelierul FREYWILLE împlinește anul acesta 75 de ani. Șapte decenii și jumătate de când au ales un drum care a făcut brandul cunoscut și recognoscibil în toată lumea: acela de a lucra cu emailul și culoarea și de a traduce marile opere de artă în obiecte purtabile.
Nu e puțin lucru ca o casă de bijuterii să rămână fidelă aceleiași viziuni atâta vreme. Iar când am văzut piesele din colecția aniversară, m-am bucurat să descopăr că FREYWILLE s-a întors la design-ul care l-a consacrat, la elementele care îl definesc.
Sfinxul, împrumută noblețea leului și libertatea aripilor deschise, a fost dintotdeauna simbolul casei. În noile compoziții – Imperial Sphinx și Glorious Sphinx – , mi se pare fascinant cum motivele grafice par aproape tridimensionale pe suprafața netedă a emailului.
Privite de aproape, piesele au un joc de lumini și umbre care amintesc de tehnicile vechi de pictură, completate de accente fine de aur galben. Nuanțele de burgundy, albastru nocturn sau ivoire au o eleganță așezată, discretă, fără ostentație.
Cred că dincolo de o cifră importantă sau de o colecție aniversară, rămâne felul în care ne alegem obiectele pe care ni le dorim aproape. În lumea asta grăbită, e tare reconfortant să știi că încă se mai fac lucruri gândite să treacă testul timpului: bijuterii pe care le porți și azi. și mâine, și peste 10 ani și pe care le poți lăsa mai departe ca pe o poveste frumoasă.
Foto: Radu Chindriș
