Până acum nu m-am gândit niciodată la Israel ca la o destinație de vacanță. Am descoperit însă orașe cu zgârie-nori, arhitectură Bauhaus și o mare superbă plină de surferi la începutul lui martie.
Din Old Jaffa, orașul vechi și plin de legende, se vede panorama Tel Aviv-ului, cu clădirile înalte și moderne construite chiar și pe plajă. Mă aflu undeva între vechi și nou, între modern și tradițional, între hoteluri luxoase și străduțe lăturalnice și sărăcăcioase, ce par pustii. Undeva pe trotuar, niște tineri fac frigărui pe un grătar improvizat. Asta pentru că e vineri – sâmbăta, de Sabat, n-ar fi permis așa ceva. Cel puțin nu pentru o parte din populația Israelului, cei ultrareligioși, care respectă fiecare regulă: nu folosesc foc, nu merg cu mașina, nu apasă pe buton. Lifturile se opresc automat din minut în minut, la fiecare etaj. Cuplurile nu apelează la contraceptive, așa că familiile ultrareligioșilor au mulți copii, chiar și mai mult de 10. Femeile măritate au părul ascuns sub un batic sau sub o perucă (dar nu au fața acoperită), pentru că părul natural este seducător, așa că, după căsătorie, nu și-l descoperă niciodată.
Acestea sunt doar câteva dintre obiceiurile religiei care nouă nu ne sunt cunoscute, dar despre care vorbesc aici pentru că altfel n-aș putea explica contrastul cu orașul modern, cu surferi, cu hoteluri de cinci stele, cluburi, boutique-uri și zgârie-nori. E un melanj care mie îmi place, care îmi aduce ceva nou, altă cultură, altă lume care e doar la trei ore de mers cu avionul din București.
După prima zi în Israel, mi-am propus să mă întorc. Poate chiar în octombrie, când în țară e frig, iar în Tel Aviv sunt aproape 30 de grade și pot face plajă.
În Ierusalim găsești Mormântul Sfânt, Zidul Plângerii, Grădina Ghetsemani și, mai presus de toate, un oraș superb. Un loc cu panorame incredibile, cu cetatea ce merită văzută indiferent de cât ești de religios, cu magazine de suveniruri, cu ceai, dulciuri, porțelan, cu măslini și portocali. Și cu locuri în care se mănâncă grozav. N-am mâncat humus mai bun în viața mea! De fapt, experiența culinară a început chiar din avion – compania El Al m-a impresionat inclusiv la capitolul ăsta. Am primit o delicioasă porție de mâncare kusher (care respectă toate perceptele religioase). Iar în timpul vizitei în Israel, m-am îndrăgostit de conopida delicioasă cu silan (un sirop dulce din curmale), de vinetele cu iaurt și condimente numai de ei știute, de fructele de mare gătite incredibil și de fresh-ul de rodii. Pe scurt: să nu te duci în Israel dacă ții cură. N-ai nici o șansă să reziști.
Tzfat este unul din cele patru orașe sfinte, centru Kaballah și locul vizitat chiar și de Madonna. E un loc în care să vii pentru meditație kaballah, dar și pentru plimbarea pe străduțele înguste și pietruite, pentru locurile de cazare cu maximum de stele pe Trip Advisor (Artists Colony Inn), pentru hotelurile ce-ti oferă o panoramă incredibilă, dar și servicii luxoase de spa (hotelul Ruth Rimonim).
Dacă ajungi și la Haifa, nu poți rata Grădinile Bahai. Și când spun că nu le poți rata, o zic la propriu: sunt supraetajate pe aproximativ un kilometru înălțime pe muntele Carmel și sunt construite pe 200 000 de metri pătrați. De sus se văd panorama orașului Haifa, portul și Marea Mediterană. Când am ajuns acolo, am tăcut, m-am gândit că mi-ar plăcea să nu mă grăbesc, să stau puțin și să citesc o carte sau poate să scriu despre o țară minunată pe care am descoperit-o și despre care mi-am dat seama că nu știam, de fapt, nimic.
