La ultimul zbor, care a durat aproape șase ore, m-am simțit, pe alocuri, ca la circ.
Am zburat cu companii low cost destul de des în ultima vreme – zic asta din capul locului pentru că, întra-adevăr, ele au făcut călătoriile mult mai accesibile pentru mulți dintre noi. Nu mă refer doar la preț, dar și la timp și comoditate: e mult mai simplu să iei un zbor direct spre Salerno decât unul cu escală, de la o companie de linie. Știu că nu toată lumea gândește la fel, dar eu, una, prefer să fac asta.
Sigur că nici prețul – deseori mult mai mic decât cel al companiilor de linie – nu e de neglijat, mai ales că noi suntem patru.
Și-acum să vă zic de la ce m-am luat.
Oameni buni, eu am învățat că în aeroport și în avion faci ce ți se spune.
Dacă trebuie să-ți dai jos cureaua pentru controlul corporal, o dai. Dacă ți se spune să-ți pui centura în timpul zborului, o pui. Dacă-ți cere echipajul să pui telefonul pe mod avion, faci exact așa. Numai că mai mult de jumătate din pasageri se poartă de parcă toate aceste cerințe sunt facultative.
Totul pornește de la îmbarcare
Am stat la multe cozi, în multe locuri din lume. Indiferent că eram în Frankfurt sau în Amsterdam (unde era aproape isterie, că era să pierdem avionul), în Tel Aviv, New York, Oslo, Napoli sau Bodo, nicăieri n-am văzut nebunia de la o coadă formată în majoritate din români. E efectiv fascinant.
De obicei stau pe scaun până urcă majoritatea oamenilor, că știu că am un loc pe biletul de avion și că nu mă ajută cu nimic să stau la coadă cu 45 de minute înainte să înceapă îmbarcarea. Tot pe locul ăla ajung.
Mă rog, nu e treaba mea, oamenii pot sta la coadă cât vor, nu mă încurcă cu nimic. Dar mă scot din minți când încearcă să se bage în față. Mai ales că nu înțeleg de ce, doar n-o să ajungă înainte la destinație.
Știți metoda, nu?: nu se așază în spatele tău, ci paralel. Sau cumva între cei din fața ta și tine, în stânga sau în dreapta, cât să nu poți să îi întrebi de ce stau în față – pentru că tehnic nu sunt chiar acolo. Apoi profită de primul moment de neatenție, de aglomerație, de spațiu care se strâmtează brusc și zbang!, se trezesc în fața ta. Și asta într-un mod absolut nevinovat – n-a fost vina lor, ci o întâmplare.
Îmi amintesc un astfel de moment în Otopeni, când eram doar eu cu fetele mele la o coadă din asta la îmbarcare. Practic, fără bărbat; deci pradă ușoară.
Și văd cum un individ și-o individă, ambii 50+, fac schema cu așezatul paralel, apoi se bagă în fața mea. N-am de lucru și de spun că stau la aceeași coadă, în caz că nu m-au văzut.
Ce mi-au auzit urechile de la acest domn!
Printre altele, că ar fi trebuit să-mi facă aeroport direct de la Botoșani – că deh, doar dacă eram din Moldova ar fi putut să mi se pară nedrept că mi se bagă cineva în față.
Mi-a plăcut și doamna, care vorbea cu soțul despre mine de parcă n-aș fi existat: „Vasile, ți-am zis de acasă că nu vreau scandal! Las-o, că m-a și lovit cu rucsacul ăla din spate de vreo două ori.”
Foarte greu mi-a fost să mă abțin și să nu-i spun că, dacă am lovit-o cu rucsacul din spate stând la o coadă în spațiul deschis din Aeroportul Otopeni, ea era cea care nu respecta distanța de bun-simț și-mi sufla în ceafă.
Dar să vedeți ce se întâmplă în avion 😊
Nici nu te urci bine că începe negocierea locurilor. Nu vă mutați dumneavoastră aici, să stau și eu cu mama? Puteți merge două rânduri mai în față, ca să fiu cu soția?
Știu bine că e un cost în plus dacă vrei să-ți alegi locurile, dar, când e musai să stai lângă mama, plătește locurile alea.
În cel mai recent zbor am asistat siderată cum o doamnă – care venise cu soțul, doi copii mici și o bunică – aproape că a mutat jumătate din avion.
După vreo zece minute de parlamentări rezolvase să stea cu soțul și copiii, dar trebuia musai să fie și bunica aproape. Spre surprinderea mea, a reușit. Dar trebuia să vedeți fața celor din echipaj: permutările păreau că nu se vor termina niciodată.
Spre Tenerife am zburat 5 ore și 40 de minute, timp în care s-a aprins destul de des semnalul „centură de siguranță obligatorie”. Ca de obicei, stewardesele au anunțat asta, au spus și că toaletele vor fi închise, dar ce să vezi? Fix la un minut după, o doamnă vrea să meargă la toaletă.
Așa a fost tot drumul: cred că 20-30 de oameni au mers la toaletă deși erau turbulențe – ușoare, dar erau. Toți au zis că au o urgență și că își asumă răspunderea.
Mai sunt și cei cu copii mici. Sincer, chiar înțeleg că nu e ușor să călătorești cu copiii, mai ales când n-au vârsta la care să înțeleagă ce le spui.
Dar mie chiar mi-ar fi teamă să nu-i pun centura copilului când e semnalul respectiv aprins.
Fetița din fața mea nu doar că nu avea centura; era în picioare. Nu pe scaun, ci pe măsuța pliabilă din fața scaunului.
E de la sine înțeles că, dacă sunt turbulențe și trebuie să porți centura, nu poți face asta decât dacă stai jos.
Ghiciți ce: cred că un sfert din pasageri s-au plimbat, pur și simplu, prin avion. Că era zbor lung și înțepeniseră. Lucru pe care îl înțeleg perfect, dar, serios, nu e mai indicat să te dezmorțești când nu sunt turbulențe?
Cireașa de pe tort a fost când am început coborârea
Am fost anunțați că în scurt aterizăm, s-au repetat aceleași mesaje cu centurile de siguranță când un domn se ridică brusc de pe scaun și deschide compartimentul de bagaje. Care nu, nu trebuie deschis în astfel de situații, că e posibil să cadă vreo geantă de-acolo și să rănească pe cineva.
Din fericire avem o coborâre lină, nu cade nimic, iar domnul își rezolvă problema urgentă: își ia troller-ul. Nu că-i trebuia ceva, dar să nu mai aștepte după ceilalți la aterizare. Eventual să coboare primul.
Nu mai zic că, atunci când avionul începe să ruleze pe pistă, jumătate dintre pasageri sunt în picioare, să-și ia repede bagajele. Dacă ar putea să deschidă ușa, cred c-ar încerca să și coboare din mers, că e grabă mare.
Acestea fiind zise, vă las cu o altă întâmplare. Nu mai știu unde plecam, dar nici nu contează.
După ce toată lumea a fost rugată să-și pună telefoanele pe mod avion, un pasager din fața mea a făcut un live pe Facebook cu decolarea.
De înțeles, de altfel: nu putea rata o astfel de ocazie. Cum să nu faci un live cu acel peisajul superb și nemaivăzut de la… Otopeni?
Foto: Unsplash + și Getty Images pentru Unsplash.
Mara draga, prin acest articol esti vocea tuturor membrilor echipajului unui avion, de oriunde ar fi acela. Ai prins fiecare item cu care d-nele acestea se confrunta. Eu lucrez in domeniu si TE ADOR pentru felul in care ai observat aceste aspecte.
Sigur ca te apreciez si pentru sefa care ai fost iubitei mele fiice si pentru tot ce a invatat de la tine.
Vă mulțumesc 🤗
Ca lucrator in domeniu, va intreb: de ce nu dati de pamant cu astfel de maimutoi?
Dupa ce prin 2018 am primit locuri separate la o cursa de Tarom in conditiile in care juniorul avea inca 4 ani (se pare ca cei mici nu au voie sa fie despartiti in avion de parinti (sau un parinte) – stewardesa de pe ruta respectiva mi-a spus) si a trebuit sa facem schimb ca macar eu stau cu copilul, am hotarat sa fac check-in-ul online. Asa ca stam bine merci toti 3 in functie de locurile alese.
Ii urasc si eu pe cei care se baga in fara la rand si mai sunt si recalcitranti. Am remarcat ca la unele zboruri ai un numar pe bilet si nu poti sa te imbarci pana nu s-au imbarcat toti calatorii care au numarul respectiv. Ce ma mai amuz cand se mai baga careva in fata si i se spune sa isi astepte randul😀.
Așa e, copiii sub 14 ani sunt automat lângă un adult.
Practic, inclusiv la low cost te repartizează așa. Doar că eu am aflat cam târziu 🙂
Aici vă contrazic: eu am plătit (10 euro) pentru fiecare loc în călătoriile (low cost) pe care le-am făcut cu fiul meu neavând altă variantă. Cât despre comportamentul oamenilor din avion este dezastru. La ultimul zbor, la început de decembrie, după ce am fost anunțați că începe coborârea, jumătate dintre pasageri au început să-și scoată bagajele. E ceva de nedescris însă nimeni nu i-a putut opri. Aș institui amenzi pentru așa ceva. Iar în ceea ce privește copiii, am fost într-o situație în care am avut bilet pe locul B, adică la mijloc, în stânga și dreapta mea fiind o familie cu trei copii, da, trei, ați citit corect. Cel mai mic avea o lună și stătea la sânul mamei lui, efectiv, ceilalți doi, nu mai mari de cinci ani erau spânzurați de tată. Deci au plătit două locuri și ei erau cinci. A fost un zbor până la Londra, dar foarte complicat și epuizant.
Nu știu cu ce mă contraziceți 🙂
Copiii peste 2 ani au nevoie de loc. Nu știu cum s-ar fi putut îmbarca cu 2 copii fără locuri.
Cel puțin la Wizz asa era politica anul trecut.
Foarte mulți călători au un bagaj de mână pe roți, geantă pe umăr, rucsac în spate plus geantă de laptop. Și le aruncă dezorganizat în compartimentul de sus, iar cei care imbarcă printre ultimii nu mai au loc de bagaj. De aceea se bagă toți în față. Compania aeriană ar trebui să fie mai strictă cu bagajul de mână.
Dupa ultimul zbor cu wizz de la Oslo m-am jurat ca nu ma mai duc in No cu ei, chiar daca fac escala, diferenta fata de SAS e enorma. Una ca aeroportul e la mama naibii, si aceeasi fauna din avion o ai si in autocarul spre aeroport, si Thorpe e mult sub Gardaemon, principalul aeroport al capitalei.
Cu o seara inainte zburasem cu SAS de la Kirkenes, am aterizat pe Gardaemon in or, ceata totala, pe aparate, motiv pentru care ni s-a cerut sa inchidem orice aparat electronic, nu pe mod avion, ci inchise total. Ce eficienta hotarata aveau stewardesele, si cum toata lumea a ascultat fara proteste, cei care nu stiau cum sa le inchida au fost ajutati de insotitoarele de zbor, nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi asta intr-un zbor lowcost cu romani la bord.
Din pacate din Suceava nu prea am alternative la wizz, o sa continui sa zbor cu ei, n-am cum altfel, dar din Bucuresti daca exista alternativa n-as ezita, la cum s-au scumpit preturile un zbor de linie decent nu e mult mai scump ca un lowcost la care trebuie sa platesti in plus orice altceva.
Ultimul zbor a fost spre Dominicana de revelion, chiar daca am platit in plus 25 euro pe segment pentru locul dorit, la geam, n-am protestat cand mi l-au schimbat cu unul pe randul din mijloc, dar la margine, pentru ca era o mama cu o fetita mica. Pana la urma n-a fost rau, era chiar randul din fata, extraleg si libertatea de a ma ridica in timpul zborului lung, de 12 ore chiar a meritat. La intoarcere s-a respectat locul, dar l-am schimbat eu voluntar cu cel din spate, tot la geam, ca sa stea 2 din familie alaturi.
Știu și eu acel aeroport din Oslo.
Mă rog, le știu pe ambele, dar Torp e de neuitat 🙂
Ai foarte mare dreptate! Cu mulți ani în urmă, călătoream mult mai mult cu avionul, eram cu nepotul mei, pe atunci avea vreo 5 ani. Ști momentul când însoțitorii de zbor îți dă indicațiile, înainte de decolare, un “domn” din fața noastră vorbea într-una și tare. Nepotul meu, agitat, la bătut pe umăr și ia spus: liniște, trebuie să fim atenți. Bineînțeles, copilul a vorbit tare și clar, așa era învățat să vorbească pentru a se face înțeles, dacă e zgomot de fond prea mare😂. După decolare, însoțitoarea a venit și ia adus o bomboană și a bătut palma cu el. Țin să precizez că , nepotul meu zboară de la vârsta de 2 ani ș i de fiecare dată, inclusiv acum la 18 ani, ascultă atent instrucțiunile și rasfoiește broșura din buzunarul scaunului.
Foarte tare. Bravo lui.
Ultima dată am zburat cu Wizz-ul la Bologna, exact din aceleași considerente, zbor direct, deși eu aveam treabă la Florența. Aceleași amintiri de neuitat, începând de la ocuparea locului (plătit extra de mine) până la nesimțirea unora în timpul zborului și aterizării. M-am jurat atunci că nu mai calc în niciun Wizz, de aia am fost de sărbători în Rio și nu în Tenerife.😀
Știu ce zici, dar eu n-aveam buget de Rio 🤗
Am aceleași „probleme” ca tine! Îmi vine să urlu de fiecare fucking dată! Nu ne civilizăm niciodată! Atunci când ni se spune să dăm telefoanele pe „mod avion”, rămân siderată cum oamenii își văd mai departe de „internetul” lor, fără cea mai mică problemă! Ca să n-o mai zic pe-aia cu descălțatu’, care mi se pare de cel mai prost gust! Plus nespălatu’, altă mareee problemă.
Mulțumim pentru astfel de articole, important e să ajungă la cine trebuie!
Da, au ceva urgent de făcut pe internet.
Este trist cum in orice aeroport european as fi, pot identifica din prima poarte de imbarcare pt zborul spre Romania. O buluceana fara cap si coada, galagie, calatori care isi trantesc bagajul in primele compartimente libere pe care le vad, desi au locuri in cu totul alta parte si care isi petrec zborul facand naveta intre locul de pe bile si locul unde si-au lasat bagajele, copii care tipa, alearga si in general deranjeaza pe toata lumea sub privirile mandre ale parintilor
Eu cele mai multe sechele le am de la copiii mici, la orice zbor sunt un magnet pentru ei 🤭 penultima oara am avut unul in fata si unul in spate, vis! Nu inteleg de ce e musai sa iei un copil sub 2 ani care nu stie sa înghită cand i se infunda urechile si plange mai tot drumul din cauza asta…
Plus asezarea bagajelor in alta secțiune decat au locul, ca sa le încapă si trolerul, si bagajul de mana, si geaca, si cumparaturile din duty free si tot sus. Chiar daca nu te imbulzesti, ai surpriza sa nu mai gasesti loc in compartiment daca te-ai imbarcat printre ultimii. Cel mai distractiv e cand vin oamenii care au locurile la business si incep sa le dea jos, ei au alt mindset:).
P. S. Ringtonurile cu manele se pun? 🙊
Eu înțeleg că și cei care ai copii foarte mici vor să călătorească, aia e. Probabil nici părinții lor nu sunt liniștiți în timpul zborului. Am o prietenă care îmi povestea fix asta, că era foarte stresată pentru că îi plânge copilul în avion. Asta e, faci ce poți.
Dar să se urce pe măsuță în picioare și să fie, practic, în capul celor din față, nu mai înțeleg.
Si eu sunt printre cei care urca ultimii in avion, nu înțeleg deloc statul la coadă. Asta vară am avut o experiență urâtă când avionul cu care trebuia să plecăm a fost mai mic și au rămas pe afară 5 persoane, cei de pe ultimul rând nu au mai avut locuri. O oră s-au rugat aproape de fiecare pasager în parte să renunțe că să putem pleca, într-un final cei de pe ultimul rând au trebuit să coboare, așa că dacă am locul la coada avionului îmi plătesc și aleg un loc mai in față. Sunt una din cei care respectă regulile, mereu cu centură, modalitate avion imediat cum mă așez, nu mă ridic de o mie de ori, mă relaxează mult sa ascult cărți, așa că ce e in jur nu prea mă interesează, mă deranjează doar eventual coatele de la cel de lângă mine dar îl pun la punct imediat. Oricum față de acum 15-20 de ani oamenii sunt mai cizelați 😊
Băiețelul meu are acum un an jumătate și a zburat de vreo 15 ori deja, de când avea 3 luni. Absolut niciodată nu a plâns sau deranjat pe cineva, de obicei doarme în avion. Zburăm așa des pentru ca îmi doresc să aibă o relație cu familia din Ro. Chiar mi-a picat foarte prost când la ultimul zbor acu 2 săptămâni așa și-au mai dat ochii peste cap vecinii de scaun când m-au văzut cu copil…. Dragul de el nici nu s-a mișcat din loc tot zborul, ca a adormit când eram pe pista de decolare.
@ ALina Și dacă ar fi plâns, asta e, nu-ți stă în putere să îl faci să tacă la comandă.
Nu e cel mai plăcut să ai un copil care plânge lângă tine, dar e dreptul fiecăruia să zboare. Nu văd motive de dat ochii peste cap.
Nu pot decât să-ți dau dreptate. M-am uitat și eu în jur.
Doamneee, mi s a urcat tensiunea doar citind aventurile tale. De fiecare dacă îmi propun sa stau deoparte și sa îmi vad de treaba mea. Exact ca tine: aștept pana nu mai e aglomerație la imbarcare, aștept pana se eliberează culoarul la coborâre. La fel, cu nasul în carte ca să nu vad nimic în jur (din păcate am avut și aventuri olfactive, iar astea nu prea le poți evita😁). O singura data m am grăbit la coborâre la Roma, pentru ca ratam ultimul autobuz al zilei, varianta cealaltă fiind trenul, de vreo 10 ori mai scump. Am forțat un pic ieșirea din avion, am trecut mai mult alergand pe langa ceilalți călători prin aeroport, dar sa știi ca nu am ieșit cu mult mai devreme in fata aerogarii. Motivul: oprirea de la vama și timpul necesar orientării printr un spațiu nou, cum e un aeroport din alta tara. În concluzie, grăbiții doar încurcă pe ceilalți, din pacate
Mai ales când te preia autobuzul de pe pistă nu prea ai de ce să te grăbești.
Bună ziua, aici poate ar fi util de semnalat și ca atunci când e autobus care preia de la scara avionului nu e cazul sa lălăie coborârea. Se întâmplă des ca unii călători sa se lălăie pana coboară. Pe motiv ca doar tot acolo ajungem toți, ce contează ca e peste 10 sau 20 de.minute. însă pentru cei cu escale cu timp puțin între zboruri e o mare problema. Frankfurt e un astfel de aeroport. Acolo vedem ce inseamna condiția fizica bună și viteza la alergat. Nu de puține ori am văzut pasageri panicați ca primul zbor a sosit cu întârziere, debarcarea se face greu și la al doilea zbor plecarea e în…20.min. De câteva ori am fost chiar eu în situație sa alerg cu limba scoasa. Și am ajuns ultima la.imbarcarea la al doilea zbor.
Cat despre așteptat pana se imbarca toți, dacă ai bagaj de pus sus nu vrei sa nu ai loc nicăieri. Mai ales când nu ai troller, ci rucsac de dimensiuni normale, dar locurile sunt ocupate de trollere, unele mai.mari decât e normal.
Situațiile descrise în articol sunt obișnuite. Le vad de fiecare data. Și zborurile mele sunt foarte dese. Am.patit și chiar sa îmi cada în cap o sticla de sus pentru ca o pasagera nesimțită s-a apucat sa tragă de toate bagajele de sus sa ii dea nu știu ce soțului ei. Nu a avut nicio jena când a văzut ca mi-a picat în cap o sticla plina.
Din păcate, nu știu cum.pot fi educate mase mari de oameni.
@Anca: de acord cu dumneavoastra. Si eu am experienta sprinturilor prin aeroportul din Frankfurt.
@Anca, mereu există excepții. Eu nu vorbesc despre excepții în articolul meu.
Sigur că cei care au escală se grăbesc, înțeleg asta. Dar eu n-am comentat graba și nici nu am ridicat în slăvi pe cei care se lălăie la coborâre, cum zici tu.
Am scris că nu e normal să deschizi compartimentul de bagaje când avionul e încă în mișcare – și cred că suntem de acord aici. E vorba despre siguranța celorlați, care cred că e cea mai importantă, chiar și atunci când ai un zbor cu escală.
La un moment dat chiar a explicat stewardesa că avionul se poate dezechilibra dacă oamenii se ridică înainte să fie parcat.
Ce-am scris eu în articol a fost pe ruta Tenerife-București, nu avea nimeni nici o escală. Și am ajuns la 2 noaptea, nu se grăbeau nici să prindă ultimul metrou.
Ca idee, eu nu am nimic cu oamenii grăbiți, nu graba mă deranjează. Am ceva cu faptul că încalcă regulile și că asta ar putea avea consecințe.
La fel, nici cu cozile nu am vreo problemă. E decizia fiecăruia dacă stă la coadă sau nu, cu două ore înainte de îmbarcare sau cu 15 minute. Am scris însă despre cei care se bagă în față, e cu totul altceva.
P.S.: Știu aeroportul din Frankfurt.
Aici va contrazic. Dacă ai zbor cu escala intr-un aeroport ca Frankfurt, ai de ce sa te grăbești. Acolo vezi ce inseamna alergatul viteza între porți. Nu de puține ori am.ajuns sa urc ultima în avion după escala, alergând de la.o poarta la alta pentru ca primul zbor a întârziat, pasagerii au coborât greu din avion, ca nu e graba, tot acolo ajungem. Și odată ajunși în Terminal sa o iau la fuga împreună cu alt pluton de călători ale căror zboruri se pregătesc de plecare când ei sunt departe de poarta.
Și ajută să fii în picioare cât avionul încă rulează pe pistă?
Sau la Munchen. Been there, done that. Zbor cu Lufthansa, au fost dragute stewardesele si ne-au zis imediat ce au aflat daca vom fi la burlan sau nu, apoi ne-au mutat pe primele locuri din fata ca sa putem tasni pe scari.
Cat despre zbor spre Tenerife…se poate mult mai rau decat din Romania. Poti sa zbori din Anglia sau Irlanda. De fapt cred ca orice avion din zona aia catre Spania e ceva aparte. Esti asa, ca la un meci de fotbal cand te-ai trezit in mijlocul galeriei adverse cand tu nu prea le ai cu fotbalul. :))
Zbor destul de des …in alte medii putem evita proştii si needucații
Ultima dată pe Roma a întârziat vreo ora jumate zborul de …Suceava cumva bine ca am ajuns -aproape last moment din cauza infamului Grande Raccordo Anullare plin ca dracu …
Era coada mare cat o zi de post …si chiar dupa anuntul facut de o ora jumate intarziere …acolo au ramas mandrii bucovineni si vajnicii moldoveni …cum dracu’
Vin dupa multe zboruri din Asia jur ca sistemul de acolo pe grupe de imbarcare umple eficient avionul in 10 minute
De ce nu știm că regulile trebuie respectate! Majoritatea românilor nu fac asta și doamne ferește să le atragi atenția! Mă revoltă foarte tare!