La sfârșitul anului trecut am intrat într-un magazin știind EXACT ce parfum îmi doresc. Nu doar că am plecat acasă cu altul, dar s-a și întâmplat ceva ce nu credeam: ideile mele – și, parțial, preferințele mele – în materie de parfumuri s-au schimbat.
Am scris de curând, aici, despre primul meu parfum, pe care l-am purtat ani la rând, și despre momentul în care am decis să-l schimb. Apoi să-mi cumpăr încă unul. Și încă unul. Până am ajuns la o mini-colecție de arome pe care le iubesc și pe care le port în funcție de stare, de anotimp sau de locul în care merg.
Am vorbit și despre preferința mea pentru arome fresh, chiar citrice, și despre cum astfel de gusturi sunt considerate… hai să zicem nesofisticate în industrie. Sau comune.
Lucru care, sincer, mă interesează din ce în ce mai puțin: mi se pare mai relevant să port un parfum care mă face fericită decât unul complicat, care „dă bine” în ochii celorlalți.
Așa că am rămas la citricele mele.
În ultimii ani, totuși, mergând la atâtea evenimente care au legătura cu parfumeria, și-au făcut loc în inima și pe raftul meu și unele care nu mă așteptam să mă tenteze.
Așa că acum am acasă o sticluță de la House of Oud, una de la Nishane, dar și unele din linia Les Exclusifs de la Chanel, din gama L’Art et la Matiere de la Guerlain sau din La Collection Privee de la Christian Dior – parfumuri de nișă sau din zona haute parfumerie, pentru cunoscători. Totuși, nici ele nu sunt întunecate, grele, dar sunt clar diferite de cele pe care obișnuiam să le port.
Ei bine, în acest context pe care vi l-am expus mai amănunțit decât îmi propusesem inițial, m-am dus la Guerlain, în Băneasa Shopping City, știind exact ce vreau: Herbes Troublantes.
De ce el și nu altul? Foarte simplu de ghicit: până și pe site-ul oficial al brandului e descris ca fresh-aromatic. Are ceva din spiritul unei eau de cologne (care mie îmi plac mult) și arome de plante fresh, bergamotă, un pic de mosc și de bumbac.
L-am testat acum vreo doi ani și ceva, la inaugurarea boutique-ului Guerlain, și mi-am rămas în minte.
Buuun. Deci intru. O doamnă care era deja acolo testează diverse parfumuri din gama L’Art et la Matiere, de unde e și Herbes Troublantes „al meu”. Nu mă grăbesc, așa că mă duc să văd ce mai e nou la makeup, testez o nuanță de Rouge G, un blush…
Între timp, însă, aud frânturi de conversație.
Doamna spune că nu vrea un parfum greu, intens, ci ceva fresh. Mi se pare că devine interesant, așa că mă apropii, fiind foarte curioasă dacă și-l va cumpăra tot pe cel pe care mi-l doresc și eu. Spre surprinderea mea, beauty adviser-ul de la Guerlain îi propune, însă, Joyeuse Tubéreuse.
Nu zic nimic, dar, dacă nu m-ar vedea nimeni, mi-aș da ochii peste cap. Mă gândesc: serios? Tuberoză? Mie chiar îmi plac tuberozele, îmi cumpăr în fiecare vară. Dar sunt puternice, intense, poți să și leșini de la mirosul lor.
Cum să sugerezi așa ceva când femeia ți-a spus că nu vrea un parfum greu?
Cert e că toată povestea asta m-a făcut curioasă și am vrut să-l încerc și eu. Să văd și eu cum sunt tuberozele alea fresh, da?
Doamnelor și domnilor, acela a fost momentul în care tot ce credeam eu despre parfumerie s-a evaporat. Nu că mi-a plăcut – mi-a dat lumea olfactivă peste cap.
Nu vreau să înșir note care se regăsesc într-un parfum (e ca și cum ai povesti despre o melodie în loc s-o asculți), dar vreau să vă spun că cei de la Guerlain au reușit să-i dea tuberozei o interpretare fresh. Nu fresh în sensul clasic; e un parfum floral, destul de intens, dar calmat cu vetiver și lemn de santal.
Ceva divin.
Această descoperire s-a transformat brusc într-o dilemă. Eram foarte convinsă ce parfum vreau, nici nu-mi trecea prin cap să mai încerc altul. Însă acest altul mi-a sucit mințile. L-am pulverizat pe încheietura mâinii stângi, îl tot miros și parcă tot nu-mi vine să cred.
Cât timp încerc să înțeleg dacă am pentru tuberozele de la Guerlain doar o pasiune de moment, doamnei i se mai recomandă o aromă: Néroli Plein Sud. Îl testează, dar e nehotărâtă. Promite că revine.
Știți deja ce a urmat: am decis să testez și eu parfumul cu Neroli. Și îmi place! Tot intens, dar e combinat cu note condimentate, iar rezultatul e ceva vibrant – și, din nou, neașteptat pentru mine. Să iubesc o aromă nouă, da, mi s-a mai întâmplat.
Dar să se întâmple asta cu două, în aceeași zi, și în același loc… cred că am mai trăit ceva similar doar o singură dată.
Pulverizez pe piele și Néroli Plein Sud și îmi petrec următoarele minute mirosind când încheietura mâinii stângi, când pe cea a mâinii drepte. Cer niște boabe de cafea, că am impresia că nu mai știu ce simt.
O iau de la capăt: stânga, tuberoză, dreapta, neroli. Pe un blotter am și Herbes Troublantes, care încă îmi place, dar care nu mă mai surprinde.
Poate pentru că-l știu de ceva vreme și pentru că e mai apropiat de ce am eu deja.
Nu vă mai țin în suspans: n-am reușit să aleg dintre cele două parfumuri noi. Așa că le-am luat acasă pe amândouă. Următorul pe listă e cel pentru care m-am dus în magazin, dar trebuie să mai aștepte puțin 😊.
Pe lângă faptul că am descoperit două arome care chiar mi-au plăcut, vizita la Guerlain mi-a demonstrat, încă o dată, că nu trebuie să mă grăbesc.
Că merită să încerc și altceva, chiar dacă am impresia că nu se încadrează neapărat în tiparele și ideile mele.
Iar principiul ăsta e valabil, desigur, nu doar la cumpărături, ci în multe situații de zi cu zi.
Mi-am dat seama că, dacă n-ar fi fost în boutique acea doamnă care testa parfumuri, aș fi spus direct că-mi doresc Herbes Troublantes.
N-ar fi deloc o idee rea, dar aș fi pierdut șansa de a afla ce twist neașteptat au aromele din linia L’Art et la Matiere – și șansa de mai ieși din pătrățica mea, de a mai testa ceva nou.
Și am mai testat: Rose Chérie. Îmi și vine să râd când mă gândesc, mai ales că eu nu m-aș fi atins de ceva ce are trandafir în denumire.
Dar iată că, în combinația asta e minunat. Îmi place să-l port în cu zilele reci de iarnă.
Ultimul pe care l-am testat e Pêche Mirage, lansat la începutul anului. Aș putea spune că poate fi un pic prea dulce pentru mine, dar din nou am avut o surpriză când am simțit combinația de piersică gurmandă cu piele. Mi-a plăcut, deși nu știu încă dacă suntem făcuți unul pentru altul. Mai am nevoie de timp ca să decid.
Ce știu însă cu siguranță e că Pêche Mirage e un cocktail care merită testat. Cel puțin din punctul meu de vedere nu seamănă cu nimic.
Și mai am o certitudine, cu care o să și închei această incursiune parfumată: dacă sunteți în căutarea unui parfum care să vă dea lumea peste cap, mergeți în boutique-ul Guerlain (care e în Băneasa Shopping City, la parter), stați de vorbă cu beauty adviser-ul și testați inclusiv aromele alea despre care credeți că nu sunt genul vostru. S-ar putea să aveți o surpriză.
P.S.: Într-una dintre fotografiile cu Pêche Mirage, aroma e într-o sticluță iconică, The Bee Bottle, creată pentru prima dată în 1853 pentru a celebra căsătoria Împărătesei Eugenie cu Napoleon al III-lea.
Guerlain reinterpretează aceste sticle în ediții limitate, colaborând cu diverși artiști. Le găsiți și în boutique-ul din Băneasa, sunt adevărate bijuterii.
Revenind la Pêche Mirage, este vorba despre o colaborare spectaculoasă cu artistul Charles Pétillon, cunoscut pentru felul în care include baloanele în creațiile sale.
Ce a ieșit din această colaborare e fabulos – și zic asta doar din ce am găsit, întâmplător, pe Instagram. Bănuiesc că Parisul are niște decoruri fantastice pe această temă.
Foto: Unsplash + și Getty Images pentru Unsplash.
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman.