Dar oud*? Deși l-am mirosit în atâtea parfumuri, nu sunt cel mai mare fan. Mai ales că mie îmi plac, în cele mai multe cazuri, aromele fresh, lejere, cele care nu persistă – iar toate aceste atribute sunt opusul oud-ului.

Urma să aflu că, deși brandul a pornit de la acest ingredient prețios, THoO nu lucrează doar cu oud.

Printre zecile de parfumuri deja lansate sunt fel și fel de arome, fiecare cu câte o poveste. Am aflat câteva dintre ele direct de la fondatorul The House of Oud, Andrea Casotti. Un om care a studiat ingineria nucleară, un street artist pasionat de graffiti și, iată, de parfumerie.

Andrea Casotti este și CEO-ul CFF, Creative Flavours & Fragrances, una dintre cele mai cunoscute fabrici de parfumerie din Italia, care produce arome pentru diverse branduri și diverse produse – nu doar pentru ape de toaletă, ci și pentru alte cosmetice sau pentru produse pe care le folosim în casă și trebuie să aibă un miros plăcut.

E o informație care leagă ingredientele poveștii: datorită acestui job, Andrea a călătorit în toată lumea, inclusiv în Orientul Mijlociu. Și tot datorită acestei poziții a avut toate cele necesare pentru a crea un parfum special pentru prieteni.

Mă opresc aici cu introducerea și vă las în compania lui Andrea Casotti. Sper să vă placă și vouă – e unul dintre interviurile mele cele mai dragi.

O să-ți pun o întrebare pe care știu că ai mai auzit-o, dar e ceva în biografia ta care nu-mi dă voie să trec peste acest aspect. E vorba despre background-ul tău, și anume cel în inginerie nucleară, și despre cum ai ajuns să lucrezi în parfumerie.

Andrea: Bănuiam (zâmbește). Sincer, nu m-am gândit niciodată că voi avea de-a face cu parfumeria. Dar din prima clipă în care am intrat în fabrica noastră (n. red: este vorba despre fabrica CFF) am simțit că în această lume se întâlnesc cele două fațete ale mele.

Așa cum ai spus, sunt inginer. Lucrez într-un domeniu foarte specific, cel al ingineriei chimice. Cu toate astea, sunt foarte pasionat de graffiti, deci am avut întotdeauna și alt gen de preocupări. Practic, pe de o parte sunt cifrele, pe de alta libertatea și creativitatea.

Am simțit mereu că am aceste două înclinații diferite, iar parfumeria e singurul loc în care aceste două părți din mine se întâlnesc, discută, dansează. Pentru că, atunci când creezi un parfum, ești foarte atent și la cifre. Fiecare parfum este o formulă, iar modul în care sunt create parfumurile e strâns legat de cifre și de o deosebită precizie. Un echilibru între materialele brute, cele naturale, arome, chimie.

Sunt o mulțime de aspecte tehnice, dar, în final, e vorba și despre creativitate.

Pentru mine, parfumeria reprezintă un pod între creativitate și matematică. De aceea simt că nu mai pot trăi în afara acestei industrii.

Ai menționat că ai simțit asta în primul moment în care ai intrat în fabrică. Dar cum ai ajuns acolo?

Din pură întâmplare. Familia mea a preluat o fabrică de parfumerie și, din nefericire, cel care era responsabil de ea a murit după câteva luni. Iar eu eram singurul din familie care avea cunoștințe legate de chimie.

Țin minte că le-am spus: “Îmi pare rău, dar eu sunt inginer. N-am nici o legătură cu parfumurile.”

Cu toate astea au insistat: „E o fabrică; e chimie. Te rugăm, vino și ajută-ne să înțelegem ce se întâmplă acolo.”

Deci, atunci când spun că a fost pură întâmplare nu exagerez deloc.

În final, am acceptat să arunc o privire. Aceea a fost ziua în care mi-am dat seama cât sunt de fericit acolo. Era ceva magic. E o lume diferită, cu o mulțime de materiale brute, oameni care lucrează cu diverse formule. Practic, creau parfumuri de la zero, creau parfumuri folosind cifre. Am fost fascinat și mi-am dorit să rămân. Asta se întâmpla în 2004.

Majoritatea celor care lucrează în domeniu au o poveste legată de o excursie în Grasse sau de grădina bunicilor, cu tot felul de flori parfumate…

Nu, chiar n-a fost cazul meu. Eu am ajuns în parfumerie din întâmplare, cum ți-am spus deja. M-au tot rugat, aproape că m-au forțat să mă duc în fabrică.

E drept că am avut o relație specială cu aromele, am fost mereu foarte sensibil la diverse parfumuri. Uite, în fabrica noastră producem zilnic peste o sută de arome diferite (abia mai târziu ne-am îndreptat spre parfumeria de nișă). Indiferent de ce parfumuri producem într-o zi sau alta, mirosul din fabrică este același în fiecare zi. Și e acel gen de miros fără de care de care simt că nu pot respira.

Dacă sunt plecat cu treabă o lună de zile, îmi lipsește acel miros din fabrică. Cred că ție ți s-ar părea oribil: e un mix cu de toate, dar e magic. Lucrăm cu diverse formule zi de zi, dar mirosul e același.

Te-ai gândit să-l încapsulezi într-un parfum?

N-am nici o șansă. Nu știu să fac asta, e prea complicat.

Când te-ai gândit prima dată să-ți lansezi propriul brand de parfumerie de nișă?

N-am intenționat să lansez un brand; am vrut doar să le fac unor prieteni un cadou de Crăciun.

Când lucrezi în parfumerie, călătorești mult în căutarea ingredientelor sau pentru întâlniri cu diverși clienți. Mulți dintre ei sunt în Asia și de multe ori ai escale în Orientul Mijlociu. Ei bine, în timp, Orientul Mijlociu a devenit pentru mine un fel de a doua casă, însă cultura e foarte diferită. Vorbeam despre aceste diferențe cu prietenii mei și încercam să le spun cât mai multe despre Orientul Mijlociu. Însă nu e deloc ușor să faci o descriere.

Așa mi-a venit ideea să creez un parfum care să mă ajute, care să vorbească despre Orientul Mijlociu. Ăsta este motivul pentru care s-a născut The House of Oud: un cadou pentru prieteni. Am produs 80 de bucăți. 

Acum înțeleg de ce brandul se numește The House of Oud, aroma Orientului Mijlociu.

Și mai e ceva. Unul dintre cei mai importanți furnizori de oud și, de altfel, co-fondator al brandului, este Abu Nashi, originar din Arabia Saudită, dar care e stabilit în Indonezia. Am mers deseori la ferma în care locuiește – iar acolo sunt depozitate o mulțime de ingrediente, e un loc în care se păstrează și oud. Iar când cineva mă suna să mă întrebe unde sunt, îi răspundeam că sunt „in the house of oud.” Așa că am păstrat denumirea asta pentru brandul de parfumerie.

Sincer, n-a fost o decizie comercială. Pentru că atunci când spui „oud” nu te gândești că va fi denumirea unui brand. Dar „the house of oud” descria cel mai bine ce am vrut să fac atunci.

Deci n-ați avut o strategie, un plan bine pus la punct.

În nici un caz. Sunt bun prieten cu Abu Nashi, merg deseori la el. Imaginează-ți că eram la el acasă, găteam niște paste, vorbeam despre cum ar fi să facem acest cadou pentru prietenii noștri, mai luam o bucată de oud și încercam să o fierbem (n.red.: o parte din procesul de extragere al oud-ului, așa cum e el folosit în parfumerie). Pur și simplu așa s-a întâmplat totul.

A fost doar un cadou de Crăciun… pe care l-am făcut împreună cu un arab. (râde). N-am planificat nimic. Încă nu-mi vine să cred când intru într-o parfumerie atât de elegantă, cum e Obsentum, și văd că produsele mele sunt expuse într-un astfel de loc. Încă sunt surprins că e posibil așa ceva, mai ales că știu cum a început totul.

Spun povești folosind ingrediente. Ca un fel de scriitor, doar că nu folosesc cuvinte, ci parfum.

Ce aveți în comun tu di Abu Nashi? Știu că sunteți prieteni.

Prieteni? Îmi e ca un frate. Ba mai mult de atât, pentru că, fără el, nu pot cumpăra oud pentru parfumurile mele (râde).

Am lansat împreună acest brand, iar primele două povești pe care le-am spus oamenilor prin parfumurile noastre au fost despre Orientul Mijlociu. Și-apoi a început cu adevărat să-mi placă.

Așa că am decis să nu mă opresc doar la arome care vorbesc despre Orientul Mijlociu, mai ales că eu nu călătoresc numai acolo, ci peste tot în lume. Am creat și alte parfumuri care nu conțin neapărat oud. Iar brandul s-a transformat în THoO (n. red.: acronimul de la „the house of oud”).

Unde ați vândut pentru prima dată parfumurile? În Orientul Mijlociu?

Nu. Sincer, nu vindem în Orientul Mijlociu și îți spun și de ce. E adevărat că brandul nostru se numește The House of Oud, așa cum e adevărat că oud este un ingredient foarte important în parfumerie. Dar e și dominant. Și, sincer să fiu, nu-mi place să folosesc oud așa cum îl folosesc ei. Este foarte intens, foarte puternic. Aș minți dacă aș spune că îmi place să port oud ca în Orientul Mijlociu.

Acolo nici măcar nu e folosit într-un parfum, ci e aplicat pur, direct pe piele. Și ei nu-l folosesc sub formă de ulei (care, apropo, e varianta mai ieftină), ci ard bucăți de lemn, fac fum și steau în acest fum, să-și afume hainele. Și apoi își dau și cu parfum.

Deci felul în care cei din Orient folosesc oud nu e pentru noi. Așa că am folosit diferit acest ingredient, mai ales că nu voiam ca notele fabuloase de trandafir sau de iasomie să fie practic acoperite de oud. Pentru că, așa cum ziceam, e un ingredient dominant.

Ei bine, de aceea am început întâi să vindem în țările europene, în Italia, în Germania, apoi în Statele Unite. Vindem în Japonia, în India. Dar am vrut să amân prezența noastră în Orientul Mijlociu.

Folosit într-un anumit fel, oud-ul poate să pună în evidență frumusețea celorlalte arome – și nu să le acopere.

Lucrați cu mai mulți parfumieri.

Da, cu trei parfumieri: Cristian Calabrò, Maurizio Cerizza și Douglas Morel.

Ești implicat și tu în crearea parfumurilor?

Da, sunt. În principiu, lucrăm împreună în fiecare zi. Respect prea mult munca unui parfumier pentru a spune despre mine că sunt și eu parfumier. Dar e o muncă cu care am de-a face în fiecare zi. Alegem ingredientele împreună, discutăm despre cum să modificăm un anumit proiect.

Însă, dacă e proiectul lor, le las libertate să decidă. Acești trei parfumieri sunt extrem de pasionați de zona parfumeriei de nișă. Iar să creezi parfumuri de nișă înseamnă șansa de a da frâu liber creativității. Ai libertatea de a spune o poveste și trebuie să fii focusat pe acea poveste, nu pe volumul vânzărilor.

Practic, parfumierii au libertatea de a folosi ingrediente rare fără stresul de a se gândi că acele ingrediente nu sunt disponibile în cantități foarte mari – pur și simplu le aleg pe cele mai bune, nu nici un fel de bariere.

Ați colaborat și cu diverși artiști. Kayone, un italian renumit pentru graffiti, Ksenia Penkina, un patiser din Canada, Nino Machaidze, soprana din Georgia căsătorită cu baritonul italian Guido Loconsolo. Cum ai ales acești artiști? Ce au ei în comun?

Am început The House of Oud prin a scrie povestea domnului Abu Nashi. Dar nu am vrut să ne limităm și am decis să creăm mai departe, mai ales că sunt norocos să cunosc mulți oameni talentați.

De exemplu, Ksenia Penkina își glazura prăjiturile cu același design pe care îl folosim noi pentru sticlele de parfum. Când am aflat asta, nu mi-a venit să cred. Nu ne cunoșteam, noi eram în Italia, ea, în Canada.

Și ea a fost uimită să afle că cineva, în cealaltă parte a lumii, decorează sticlele de parfum în același fel în care ea decora prăjiturile. Așa că ne-am întâlnit, am discutat despre crearea unui parfum, despre cum ar trebui să fie acel parfum care spune povestea ei.

“Aș vrea să fie gurmand”, a zis ea. Iar pentru noi, ca parfumieri, gurmand înseamnă biscuiți cu ciocolată, vanilie, cappuccino. “Nu”, a spus Penkina. “Un parfum gurmand care pornește de la fructe de mango.”

Trebuie să-ți spun că nu mi-a trecut niciodată prin minte să creez un parfum gurmand folosind mango. A fost o provocare. În final, efectul gurmand pe care l-am obținut a fost bazat pe dulceața fructelor. Și, dacă nu ar fi fost felul Kseniei de a se raporta la dulce, nu aș fi făcut asta niciodată.

La fel a fost și cu Marco KayOne Mantovani. Când eram tineri, eram prieteni foarte apropiați. Amândoi făceam graffiti, dar el a devenit un artist faimos în domeniu.

Niște ani mai târziu, când ne-am reîntâlnit, am băut împreună un Negroni Sbagliato, un cocktail milanez, și ne-am întrebat dacă n-am putea crea ceva împreună. Ne-am decis să pictăm ceva împreună (n. red.: este vorba despre graffiti) și apoi am exprimat acea creație printr-un parfum. Un vetiver urban care reprezintă și orașul nostru natal, Milano.

Un alt mod de a spune povești a pornit de la Hugo și Nino, un cuplu de cântăreți de operă.

E foarte interesant să iei masa cu ei. Practic, tot ce-ți dorești e să se certe. Pentru că ridică vocea unul la celălalt și în final ajung să se certe cântând.

“Wow”, mi-am zis, “stau în fața unor oameni care dau un spectacol special pentru mine!”.

Când încep să cânte, vocile lor se combină. Așa mi-a venit ideea să fac două parfumuri – unul pentru Guido și unul pentru Nino – pe care le poți amesteca. Sunt două parfumuri care nu au nimic în comun unul cu altul, dar care, când se combină, chiar “cântă” împreună. Se numesc Up to the Moon și Get the Feeling.

Practic, fiecare parfum din colecția noastră are o poveste în spate.

Îmi poți spune câteva cuvinte despre cele trei parfumuri noi lansate în colecția Royal Stone?

Sigur. Inițial s-au vândut exclusiv în Harrods – este modul nostru de a aduce un omagiu familiei regale britanice.

Ruby Red este inspirat din celebra broșă cu rubin a Reginei Elisabeta a II-a, cea pe care a primit-o de la Prințul Philip în 1966. Când am creat acest parfum am folosit ghimbir în notele de vârf pentru a aduce o notă minerală, foarte contemporană, de altfel. Red Ruby reprezintă povestea de dragoste dintre Regină și Prințul Philip.

Dar toate parfumurile din această colecție au o poveste. Și Green Emerald, și Sapphire Blue. Safirul e piatra pe care Prințul Albert i-a dăruit-o Reginei Victoria și care, mai târziu, i-a fost dăruită Prințesei Diana. E acea piatră pe care Prințul William o ținea în mână când a cerut-o de soție pe Kate.

Preferatul meu este Ruby Red.

Este bazat pe ghimbir.

Poate de aceea…

Deci e clar, ăsta e parfumul tău. Îți mai place și altul?

Da. Wind Heat. 

Ah, știi povestea din spate? Ei bine, imaginează-ți că ești în Orientul Mijlociu, că afară sunt 40 de grade și că planifici o excursie în deșert pentru a doua zi.

“Vin să te iau mâine dimineață”, îți spune ghidul.

Pentru noi, dimineață înseamnă ora șapte, opt, nouă. Dar pentru el înseamnă 11 și va ajunge, de fapt, la 1 după-amiaza, pentru ei că întârzie mereu.

Ce parfum îți imaginezi că poartă acel ghid arab? Oud, ambră, șofran? Nu. În timpul zilei folosește un parfum răcoritor, apă de colonie. Dar tot se simte aroma de oud din seara trecută. Pentru că oud-ul rămâne chiar și după cinci dușuri.

Să rezum: ești lăsat să aștepți două ore. Afară e foarte cald. Iar când ghidul vine, în final, poartă acest parfum fresh, energic, care se simte peste tot în jurul tău. Și te întâmpină cu un zâmbet larg. Practic, ai uitat de tot. Dați mâna și ești și tu plin de energie când pleci spre deșert. Wind Heat reprezintă această energie pozitivă pe care o simți în acel moment.

Trebuie să te întreb și despre sticlele de parfum pentru că nu arată a sticlă de parfum, ci a obiect de decor.

Asta mi-am și dorit: să nu arunci sticla după ce folosești parfumul. E motivul pentru care am decis să oferim aromele noastre într-un recipient unicat, care arată ca o decorațiune. Și, nu uita: când am făcut primele parfumuri, nu le-am făcut în scop comercial. Erau niște cadouri. Voiam să fie ceva ce ai vrea să păstrezi.

Știi, multă lume mă întreabă de forma parfumului, mai exact de ce e cu susul în jos. Dar uite, forma parfumului se potrivește perfect cu palma, cu felul în care îl ții atunci când îl pulverizezi. Și a fost destul de complicat de produs din punct de vedere tehnic, ca să nu existe nici o scurgere. Felul în care e pictat e și el complicat. Dar asta înseamnă excelență.

Vrem ca atunci când oamenii ating parfumul să simtă că e o mare pasiune în spatele creării lui.

Sticlă unicat?

Da, exact așa e. Cu tehnica pe care o folosim, culorile unui anumit parfum vor fi mereu aceleași, dar designul e ușor diferit în cazul fiecărui produs. Nu poate fi la fel pentru că e lucrat de mână. Lucrăm cu un artizan italian, o afacere de familie care deține acest secret de decorare. Nu există două sticle identice. Asta înseamnă să oferi fiecăruia ceva unic.

*Sunt convinsă că ați auzit de oud, dar acest articol nu ar fi complet fără câteva detalii despre acest ingredient.

Oud-ul este o esență orientală extrasă din lemnul de agar și are note lemnoase, de mosc, dar și dulci, aduce și cu vanilia.

Când lemnul de agar este contaminat cu un anumit parazit (un fel de mucegai) se produce o rășină prețioasă și parfumată. Aceasta este oud-ul. Este un ingredient rar (mai puțin de 2% din copaci îl produc) și unul dintre cele mai scumpe folosite din parfumerie.

Procesul de extragere al oud-ului care se folosește în parfumerie e unul foarte complex.

Foto: prin amabilitatea The House of Oud și Obsentum.