Șantaj emoțional
Doar noi trei
Șantaj emoțional
15 iun. 2022 | 3 comentarii

Am vrut să ies în oraș într-o seară și le-am cerut “voie” fetelor. N-a fost simplu: au cerut ceva în schimb.

Ioana și Maria s-au lăsat înduplecate doar după ce le-am promis că mergem la picnic în weekend. Buuun, m-am îmbrăcat, am plecat în oraș, m-am întors la ora stabilită de comun acord și am crezut că asta a fost tot.

Dar nu. E drept că bănuiam că pun ele ceva la cale: cât am fost plecată, m-au tot sunat “să verifice” la ce oră ajung acasă – deși discutasem despre asta deja. Apoi, la întoarcere, nu m-au lăsat să intru în bucătărie. M-am supus. Am așteptat cât mi-au cerut și, când m-au invitat în bucătărie, am văzut că pregătiseră cina pentru noi trei. A fost un gest care m-a emoționat foarte tare.

 

Nu, nu e prima dată când fac asta 😊

Fetele mele au mai avut o tentativă similară cu un fel de “platou cu de toate”. Erau mai mici și nu le-a ieșit prea bine. De data asta însă au făcut o salată de roșii cu castraveți și ardei, au pus brânză pe pâine, au făcut singure limonadă pe care au turnat-o în pahare cu picior și m-au invitat la masă. M-am emoționat pentru că nu mă așteptam, eram convinsă că trebuie să gătesc ceva când ajung acasă. În schimb, am fost tratată cu o gustare proaspătă, care m-a făcut să mă simt răsfățată. Gustul m-a dus un pic cu gândul la după-amieze relaxante de vară și la timp petrecut în natură, fără griji.

M-am trezit curând din reverie și m-am întrebat când a trecut timpul, cum de-au crescut fetele mele atât de repede? Parcă mai ieri nu puteam să plec nici până la magazinul de la colțul străzii fără să le iau cu mine, iar acum mă așteaptă cu masa pusă.

 

Dar… nu au uitat de promisiune

În zilele care au urmat m-au întrebat de vreo 20 de ori când mergem la picnic.
Nu există varianta în care să nu mă țin de promisiune, așa că am ales o după-amiază frumoasă și ne-am dus în parcul de lângă casă. Fetele mele, mândre nevoie mare după povestea cu cina, au zis că se ocupă și de gustările pentru picnic – eu trebuie doar să-mi fac timp să le însoțesc. Zis și făcut: au pus în coș niște legume, Almette, apă rece și limonadă. Doar acestea sunt ingredientele care-ți vin în minte când te gândești la o ieșire în natură.

Am pus o pătură pe jos sub un copac la umbră, am mâncat și-am râs, după care Ioana și Maria s-au dus la alergat. Au atâta energie fetițele astea! Cred că au stat locului vreo 20 de minute, în rest au alergat și s-au jucat întruna. Bine că-mi luasem o carte cu mine, am profitat de răgaz să citesc un pic.

 

Cu ce rămânem

Probabil vă întrebați de ce, din atâtea povești, am ales să scriu aici despre seara în care Ioana și Maria mi-au pregătit cina și despre după-amiaza în parc. Mai ales că nu sunt niște povești senzaționale sau nemaiauzite.

Însă cele mai prețioase amintiri se contruiesc din lucruri mici, nu din întâmplări extraordinare.

Sunt acele clipe autentice, necăutate și neforțate. Un gest, un zâmbet, o îmbrățișare. Senzația de bine. Senzația că ești iubit necondiționat. Momente petrecute în natură, în aer curat, cu picioarele în iarbă.

Asta am simțit eu, în seara aceea, când am găsit pe masă o cină improvizată din ce-au știut fetele să facă. Când au încercat un mic șantaj emoțional, doar ca să mă scoată la picnic doar ca să petreacă timp cu mine. Când s-au oferit ele să pună de mâncare în coș, ca să mă ajute și ca să-mi demonstreze că au crescut.

Momentele astea sunt, de fapt, cele care rămân. Nu vacanțele exotice, nu nota de la matematică, nu tema nefăcută, nu diplomele sau petele de acuarele pe covor. Bine, poate o să-mi amintesc mai des de slime-ul lipit de tavan, dar cred că o să mă amuz pe tema asta.

 

Provocarea de a vorbi despre lucrurile care au însemnătate pentru mine a venit de la Almette. Mi-a plăcut ideea pentru că am avut și eu – ca noi toți, de altfel – o perioadă în care mi-am dat seama că bucățelele mici de fericire sunt cele care contează și care rămân.

Poate părea banal, dar când mă gândesc la starea de bine, nu-mi vin în minte definiții, ci amintiri și senzații. O zi cu soare, o plimbare în natură, o strângere de mână, o gustare care-mi aduce natura în casă, indiferent de anotimp.

Pentru că asta face Almette: îți aduce gustul naturii aproape, indiferent de locul în care ești, indiferent de anotimp. Și-ți dă senzația aia plăcută de bine cu tine.

 

Foto: Liviu Bădiliță & Roxana Bădiliță / Alex Gâlmeanu Studio

Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman

Comentarii
  • SAM spune:

    Salut reluarea postarilor din ciclul „doar noi trei”, trezesc o gingasie ce rascoleste amintiri.
    Ce-mi lipseste din perioada cat stateam cu ai mei este exact asta, picnicul in natura, plimbarile prin padurile din jurul orasului, cautam si bureti sau ghebe. Si mai imi lipsesc dudele din aguzii bunicilor, sunt singurele fructe care nu se vand la piata. La Almette imi place aia cu hrean sau cu verdeturi. Sa iesiti mai des, acum ca s-a facut vara!

    • Mara spune:

      Adevărul e că postările cu noi trei s-au rărit, pe motiv și că acum spun altfel de lucruri. Funny și astea, dar e altă vârstă, e nevoie de alt context.
      Trebuie să ieșim mai des, și ele îmi spun același lucru. Să mă dezlipesc de laptop. Și să stea ploile.

  • Ralu spune:

    Îmi place Almette, noi le cumpărăm în special pe cele cu verdețuri sau cu smântână. Încearcă brânza asta pe pâine coaptă, cu felii de avocado deasupra (și puțin piper) și/sau cu felii de ou fiert tare! 😋
    P. S. Ce rochii frumoase aveți toate!… ❤️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord