Promisiunea

 

Acolo, pe bancheta din spate a mașinii pe care-o conducea Salvatore, am decis c-o să mă întorc.

Nu mai știu dacă mergeam de la Siracusa spre Noto sau dacă eram deja pe drumul spre Palermo. Nu mai știu nici dacă era zi sau noapte; aveam, probabil, ochii închiși și capul sprijinit de geamul mașinii. Îmi amintesc însă foarte bine senzația de oboseală și de frumos – mai frumos decât îmi puteam imagina –, dar și că-mi era inima grea. Chiar și atunci, chiar și acolo, cu tot sublimul din jur.

– O să mă întorc, am zis, cu voce tare.

Salvatore a mormăit un ”Si, si”, deși știam amândoi că el înțelege românește cât înțeleg eu italiană. Dar a fost un șofer perfect: m-a plimbat prin Sicilia și mi-a arătat destul de multe locuri pentru cât de scurtă a fost vacanța mea. În plus, știa să bălmăjească acel ”Si, si” când părea că am nevoie să aud asta.

 

 

Trebuie să recunosc că sunt norocoasă: am fost în multe locuri superbe, fiecare cu farmecul lui. Doar că ce-am simțit atunci, în Sicilia, era ceva diferit și nou: parcă mă trezisem dintr-un somn lung și greu. Mă simțeam cu adevărat vie și mă hrăneam cu tot ce vedeam în jur. Ca atunci când te îndrăgostești subit. Știi senzația? Fix asta trăiam eu, doar că atunci mi-am pierdut capul pentru o țară, nu pentru un bărbat. Iar sentimentul ăla îmi dădea o stare de bine atât de profundă, încât am vrut s-o trăiesc din nou. Mi-am spus că, dacă mă simt atât de bine în țara asta, atunci trebuie să revin și trebuie să văd mai mult din ea.

Nu s-a întâmplat imediat. Anii ce-au urmat mi-au adus diverse alte călătorii: unele în țări îndepărtate, despre care nu știam nimic, altele – mai anevoioase, dar atât de necesare – spre greutatea aia din suflet, despre care aflasem deja prea multe. Anul trecut, când m-am întors în Italia, eram alt om: vesel, pregătit să se bucure de orice avea să descopere și nerăbdător să afle dacă o să-și piardă capul din nou, dacă o să iubească și alte orașe italiene și, mai ales, dacă o va face cu aceeași intensitate.

 

 

Din fericire, mi-am pierdut capul după Florența, orașul-bijuterie, cu povești despre Renaștere, cu muzeul Gucci, cu ploaia care m-a prins plimbându-mă pe Ponte Vecchio, cu  fragii cumpărați de la Mercato Centrale. Apoi am făcut o pasiune pentru Bologna, orașul portocaliu în care aș fi vrut să rămân și să gătesc paste în fiecare zi.

Am făcut vreo mie de fotografii în Veneția, da, chiar și pe alea clișeistice, cu gondolierii, și cu rufele întinse la uscat. M-am simțit copleșită în Piața San Marco – de măreție și de aglomerație deopotrivă. M-am așezat și am stat, o vreme, uitându-mă la bărci și la apă și bucurându-mă că sunt acolo. M-am convins că nu mă înșel și că ceea ce simt e, cu siguranță, dragoste.

Napoli m-a cucerit din prima clipă. Cu centrul vechi, teribil de aglomerat, cu oameni colorați și care vorbesc tare, cu pizzerii și cafenele la tot pasul, cu piețele pline-ochi de fructe și pește. Cu cartierele elegante, hotelurile de cinci stele înșirate pe faleză, restaurantele posh. Cu străduțele-scări pe care m-am pierdut, într-o seară, într-o zonă nu prea bună; cu ferestrele deschise care te lăsau să tragi cu ochiul în casele napoletanilor de rând, strânși în jurul mesei, la cină. Napoli e locul din care am ajuns, apoi, la Salerno, pe coasta Amalfitană, în Positano și-n Ravello, la Ischia și la Capri, pe coasta Cilento, la Santa Maria di Castellabate și la Perdifumo, un sătuc mic și vechi, parcă rupt din filmele lui Fellini.

Și-apoi, după toate astea, ultima destinație din 2019 a fost Roma. Grandioasa Roma, pe care n-o văzusem niciodată, cadou de ziua mea. Nu credeam că Fontana di Trevi chiar e atât de frumoasă. M-am plimbat fascinată prin Trastevere și am fotografiat graffiti-urile din Pigneto, unde am savurat și cea mai bună mâncare cu vită la o trattoria mică și modestă.

 

 

Pentru mine e clar: am această relație specială cu Italia, o poveste de dragoste care-a început, cu câțiva ani în urmă, în Sicilia. Dragostea continuă și mă bucur cumva că scriu despre ea acum, când, într-un fel, se închide cercul: mă voi întoarce în Palermo în aprilie, așa cum mi-am promis, într-o seară, pe bancheta din spate a mașinii conduse de Salvatore.

 

 

Am scris povestea de mai sus la invitația Nespresso, brand-ul de cafea pe care îl beau și cu care mă bucur să am o colaborare de durată.
Legătura dintre articolul meu și Nespresso e gama de cafea Ispirazione Italiana care conține șapte sortimente de cafea, dintre care două sunt noi, abia lansate: Ispirazione Napoli și Ispirazione Venezia.
Sunt o mulțime de lucruri de spus – eu o să menționez acum doar câteva care sper să-ți stârnească un pic curiozitatea și să încerci sortimentele care-ți fac cu ochiul. Crede-mă: cea mai bună cafea e cafeaua băută, nu povestită :).

Inspirația italiană pornește de la prăjirea cafelei – proces pe care italienii îl consideră o artă. Și, chiar dacă eu le iubesc pe toate, fiecare oraș are o tehnică de prăjire aparte, în funcție de tradiția din fiecare loc.

1. ISPIRAZIONE NAPOLI are cea mai mare intensitate: 13. E nevoie de multă pricepere pentru a prăji cafeaua la acest nivel de intensitate, așa cum fac napoletanii. De aceea, Nespresso a ales cu grijă boabele care fac față acestui nivel de prăjire. Ispirazione Napoli e densă, e cremoasă, e amară – dar delicioasă.
2. Urmează ISPIRAZIONE PALERMO KAZAAR, cu intensitate 12. O cafea puternică și condimentată inspirată dintr-un loc de poveste: Sicilia s-a aflat pe traseul vechi al comerțului de cafea, iar această intersectare a influențelor africane și arabe a conturat stilul de prăjire intens specific zonei.
3. ISPIRAZIONE RISTRETTO ITALIANO nu e o copie a celebrului ristretto, ci o versiune proprie a acestui sortiment creată de Nespresso: un amestec de Arabica și Robusta prejită mediu spre intens. Astfel, are un grad de intensitate 10 și nu e un sortiment tipic într-un anume oraș; este, practic, esența culturii cafelei din Italia.
4. ISPIRAZIONE FIRENZE ARPEGGIO, cu intensitate 9, este un amestec de cafea Arabica prăjit intens pe o perioadă scurtă de timp. Acest sortiment pune în evidență tradiția prăjirii artizanale folosită de specialiștii locali. Rezultatul e un amestec deosebit, cu echilibru între gustul amar și dulceag, o textură cremoasa și note de cacao.
5. ISPIRAZIONE ROMA te duce cu gândul la complexitatea cafelei din Roma și la moștenirea culturală pe care diferitele civilizații care au trăit aici au lăsat-o în urma lor. Ispirazione Roma, cu grad de intensitate 8, a avut parte de cea mai ușoara și mai scurtă prăjire din gama Nespresso. A rezultat un echilibru subtil între intensitatea și profunzimea notelor de cereale și finețea aromelor elegante și usor acide – în cinstea istoriei bogate a contrastelor Romei.
6. 6. ISPIRAZIONE VENEZIA, cu grad de intensitate 8, are parte de cea mai îndelungată prăjire din gamă. Veneția are cea mai lungă tradiție în prăjirea cafelei din Italia, cu un stil ce conturează notele intense, specifice cafelei cu influență otomană, și le îmbină cu profilele puternic aromate, specifice cafelei europene. Rezultatul? Note ușor fructate și florale, aromă distinctă de cereale și note elegante de caramel dulce.
7. 7. ISPIRAZIONE GENOVA LIVANTO a fost inspirat de comercianții din Genova, port prin care au trecut cele mai deosebite cafele Arabica. Astfel, acest oraș al negustorilor a devenit un loc important pentru cei pasionați de prăjirea cafelei. Ispirazione Genoa Livanto are grad de intensitate 6 și e o cafea cu un gust echilibrat, în care se disting notele de cereale și caramel.

 

Preferatele mele sunt Genoa Livanto și Ispirazione Venezia, care nu sunt cele mai intense din gamă – pentru că eu nu beau musai cafea intensă, ci multă. Și lungă, și cu lapte. Mai fac câte o excepție și beau un espresso scurt atunci când simt că-mi trebuie energie atunci, pe moment. Asta făceam, de altfel, și vara trecută, în Napoli, când, după ore întregi de mers pe jos, mă așezam la o cafenea și primeam un deget de cafea într-o ceșcuță mică și albă.

Ce dor îmi e. Dar nu pentru mult timp, pentru că eu îmi țin promisiunile.