Și-ntr-o zi, una dintre colegele mele vine la birou cu acest parfum nou lansat: Flower by Kenzo, astăzi deja un clasic al brandului.
Vai, m-am îndrăgostit de el pe loc. Mi se părea minunat, nu semăna cu nimic din ce încercasem până atunci. Și era pentru prima dată când chiar simțeam că-mi trebuie. Parfumurile pe care le testasem înainte erau OK și-atât. Însă ăsta mă cucerise pe loc.

Habar n-am cât costa, dar n-am putut să mi-l cumpăr decât peste vreo doi ani. L-am folosit întruna, doar pe el, pentru alți șase sau șapte ani, când am decis să mai încerc și altceva – mă rog, eram într-o pasă proastă și, în loc să-mi vopsesc părul roz, am preferat să-mi schimb parfumul.

Acum două luni mi-am cumpărat din nou o sticluță cu Flower by Kenzo (tocmai mi se terminase precedenta).
Deși nu-l mai folosesc zilnic, îl iubesc în continuare și-mi place mereu să-l am acasă. Sincer, nu știu cu ce m-a cucerit.
Azi m-am uitat, pentru prima dată, să văd ce note conține – n-am fost curioasă până acum și nici n-am „nas”.  Din ce-am citit, aș putea spune că-mi place datorită notelor de violete.
Însă, ca de obicei, sunt amestecate o mulțime de note, unele despre care aș fi jurat că nu-mi plac (cum ar fi trandafirul bulgăresc și vanilia, care mi se par prea puternice și prea dulci). Cert e că mixul ăsta din sticluța cu floare de mac m-a sedus acum 18 ani – and I am still counting.

*Pentru descrieri siropoase și înșiruiri de ingrediente ale cosmeticelor, consultați eticheta produselor, wikipedia și o mulțime de alte site-uri. Nu-i loc aici pentru așa ceva 🙂