– Mami, dar tu de ce te gândești mereu la noi?

Ioana m-a luat prin surprindere, nu știam ce să-i răspund. Doar mi se pare că e ceva ce vine natural, nu fac vreun efort pentru asta.

– La cine altcineva aș putea să mă gândesc?, o întreb, încercând să aflu ce-i în mintea ei și cum de i-a trecut asta prin cap.

A stat câteva secunde pe gânduri și apoi mi-a zis, pe un ton prin care voia să-mi dea de înțeles că e ceva evident (doar nu trebuie să-mi spuna ea asta!):

– La tine?!

(7 ani).