Este o instalație superbă, o expoziție de costum spectaculoasă curatoriată de Ovidiu Buta. Partea cu spectaculoasă e și datorită design-ului expoziției, semnat de Andrei Clontea și Elena Viziteu-Ionescu.

Se numește Re:Cut pentru că sintetizează unul dintre cele mai des discutate concepte ale vremurilor pe care le trăim, și anume cel de upcycling.

Re:Cut e despre sustenabilitate, tradusă prin refolosirea unor colecții sau unor piese mai vechi într-un mod creativ. Astfel, rezultă piese noi, sustenabile, și care se înscriu în tendințele actuale. Printre designerii care au expus aici sunt Andreea Bădală / Murmur, Ioana Ciolacu, Recuperer, Irina Marinescu, Smaranda Almășan.

Re:Cut e expusă în Palatul Culturii, la parter. Clădirea în sine e superbă, n-aveți cum să ajungeți în Iași și să nu intrați s-o vedeți. Dacă tot sunteți acolo, e bine de știut că e și o expoziție Ștefan Câlția la etaj. Dar și…

Curatoriată de Maria Bilașevschi, expoziția reunește artiști contemporani din Iași. Sunt diverse stiluri și modalități de exprimare artistică, de la pictură la sculptură, și a fost în încântare pentru ochi.

Ca și până acum, las și aici câteva nume ale celor care au expus: Felix Aftene (sunt convinsă că ați văzut statuile-pisici din Iași, sunt creațiile lui), Claudiu Ciobanu, Marinela Ciobanu, Adrian Crâșmaru, Gabriel Caloian.

Palatul Culturii, etajul 1.

Durează două minute să o vezi, câteva zeci să ți-o scoți din minte. Instalația Maerlstrom a artistei Ioana Olăhuț e în curtea Palatului Culturii din Iași.

A fost construită construită speculând desenul geometric al unui singur element central – un copac a cărui substanță lemnoasă ia forma unei suite de paralelipipede combinate. Deși sortit descompunerii, el continuă să crească, datorită impulsului vital inițial.

Am înțeles că instalația e mai spectaculoasă dacă e suspendată, însă, la ce vânt a fosr la Iași, nu cred că era posibil.

Palatul Braunstein e impunător și merită vizitat oricum, însă zilele astea mai e și o expoziție la parterul lui. The Aftermath of Losing a Battle aduce împreună opt artiste contemporane, absolvente ale Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca.

E o experiență frumoasă care îmbină instalații, pictură și colaje, toate învăluite în nuanțe de teracotă. Mai sus sunt fotografii cu preferatele mele.

Dacă tot sunteți la Braunstein, urcați și până sus, acolo unde e fabuloasa cupolă din sticlă. Accesul se face pe altă intrare, foarte aproape, și am înțeles că e deschis pentru public doar în weekend. Însă e tare frumos.

E una dintre expozițiile mele favorite de la Iași – nici o mirare, doar e vorba despre studioul Foræva al lui Vlad Țenu și al Lanei Dumitru.

Exponatul principal este un prototip al rochiei pe care Foræva a creat-o pentru Björk: o rochie inspirată de modelele covoarelor tradiționale românești pe care au fost aplicate 25.000 de cristale Swarovski.

La crearea ei au fost folosite metode de design alternative, printre care CAD (computer aided-design) și modelare în 3D. A fost nevoie de 15 oameni și aproape șase luni de muncă.

Pe lângă rochia deja celebră, sunt expuse lucrări care reinterpretează tradiția noastră. Poate că nu pare nimic outstanding când citiți asta, dar trebuie să mergeți la fața locului și să vedeți modelele create de AI și „țesăturile” românești despre care afli, când te apropii, că nu sunt cusute, ci imprimate 3D. Mai mult, ele spun diverse povești – de exemplu, pe una dintre exponate e imprimată istoria studioului Foræva.

Heritage Re:Coded poate fi văzută la Galeria Tonitza, la doi pași (chiar doi) de Galeria Theodor Pallady, unde e acum One Single Shot, despre care am scris ieri.

Dacă sunteți în Iași, sunt convinsă că ați văzut instalația Manifest of Now, din Piața Unirii. E creată de artistul ucrainean Nikita Kadan, acum, în timpul războiului, și a fost dăruită Iașiului. Nu va rămâne în Piața Unirii pe termen lung, dar va rămâne sigur în Iași.

Instalația, curatoriată de Marlene Herberth și de Elena Viziteu-Ionescu, este produsă de meșterul german Thomas Fink, stabilit într-un sat din Sibiu. El a comunicat constant cu artistul care este în Kiev.

Am lăsat-o la final, dar este o expoziție spectaculoasă. Am avut ceva de mers până la ArtEast Gallery, dar am zâmbit din primul moment în care am intrat acolo.

Vă las eu fotografii (am pus multe, tare greu a fost să aleg dintre ele), dar nu se compară cu experiența trăită live, când intri într-un decor viu și nu te mai saturi să „citești” fiecare operă. Pentru că asta a făcut Ion Barbu în aceste instalații petro-poetice: a pictat versuri pe pietre și le-a montat într-un tablou care are legătură cu mesajul versurilor.

A fost o bucurie pentru mine și aș vrea să las aici un citat al Danei Lungu, care a curatoriat expoziția și o descrie cel mai bine: „După cum se vede, fiind născut la Petrila, Ion Barbu are o relație specială cu pietrele. Încă de mici, de când sunt pietricele, le învață să spună poezii, așa cum o face chiar acum. Haideți să le ascultăm cu ochii și să ne bucurăm cu șira spinării!”

Fotografia principală din articolul meu face parte din expoziția „Brushes and Dust”, iar lucrările sunt semnate de Claudiu Ciobanu.