Bine, hai, poate două.
Pot pune pariu că toți știți deja că mă gândesc la ciocolată și la promisiunea pe care ne-o facem de cele mai multe ori când deschidem un pachet nou: „O să iau doar o pătrățică.”
Un fel de „am vrut doar să gust, de poftă”, doar că eu, una, chiar nu știu pe nimeni care să se fi ținut de promisiunea asta.
Voi cunoașteți pe cineva care chiar mănâncă doar o bucățică? Și, dacă da, de ce e atât de sever cu el însuși? De ce se pedepsește atât de tare?😊
Ciocolata care-mi plăcea când eram mică
Noi, cei născuți înainte de ’90, n-am avut parte de diverse sortimente sortimente. Ciocolata era o raritate. Primeam, când și când, din aceea chinezească, dar nu prea-mi plăcea.
Abia prin generală îmi amintesc de un soi de ritual care să includă acest dulce: pentru că mi-era greu să mă trezesc dimineața și să mă pregătesc de școală, mama mă momea cu niște ciocolată cu lapte și umplutură de căpșune. Așa deschideam ochii fără proteste 😊.
Era favorita mea și încă îmi place combinația, mai ales îmi aduce aminte de acele zile în care mă simțeam răsfățată.
De altfel, asociez ciocolata cu starea de bine. Pentru că o savurez când sunt fericită, când vreau să mă alint, când am timp să fac ceva doar pentru mine.
Îmi vin în minte momentele în care sunt singură acasă, în care nimeni nu-mi cere de mâncare, nu am lucruri urgente de făcut și nu mă grăbesc nicăieri. Ce lux! Trebuie sărbătorit cu una, două sau – mai bine să fim sinceri – trei bucăți de ciocolată.
Ceva ce n-am mai spus nimănui
Nu-mi place mereu să fiu adult, mai ales când sunt pusă în diverse situații mai dificile, când am diverse probleme de rezolvat. Dar ador că nu mai trebuie să cer voie să mănânc dulce! Că nu mă ceartă nimeni dacă n-am luat masa înainte, nici nu mă condiționează să mă opresc doar o pătrățică sau două.
Dar nu ăsta era secretul meu, ci faptul că am avut o perioadă destul de lungă în care făceam o nebunie: mă trezeam din somn, undeva în jur de 3, și ronțăiam ciocolată rece și crocantă din frigider.
Recunosc că mă simțeam un pic vinovată, doar un pic. Știu că nu e tocmai recomandat să mănânci noaptea, dar eu iubeam acel moment dulce combinat cu liniștea nopții.
A ținut o perioadă destul de lungă; apoi, pur și simplu, am început să dorm până dimineața.
Ciocolata care-mi place acum
Nu mănânc doar un singur fel, ci am perioade în care-mi face cu ochiul una anume, apoi trec la alta.
La Schogetten îmi place că sunt foarte multe sortimente și sunt deja “tăiate” pătrățelele – uneori am câteva feluri pe o farfuriuță, lângă mine; când lucrez, poate când citesc sau mă uit la un film.
Cea mai nouă pasiune e pentru cea cu unt de arahide crocant; ador acele bucățele crunchy. Și, deși nu sunt o mare iubitoare de ciocolată neagră, recunosc că m-a cucerit sortimentul cu merișoare. Crusta crocantă de ciocolată amăruie se îmbină într-un mare fel cu umplutura de fructe dulci-acrișoare. A fost o descoperire neașteptată pentru mine.
Nu puteam să omit nici varianta de ciocolată cu lapte și umplută de căpșune. E muuult mai bună decât ce mâncam când eram eu copil, dar are acea aromă care mă duce cu gândul la zilele în care eram mică și alintată de mama.
De câte bucățele de ciocolată credeți că e nevoie pentru a retrăi amintirea asta?
E singura situație în care mie-mi e de-ajuns chiar și una singură.
Foto și video: Anya Dimitrov. Locație: Radisson Blu București.
*
Acest articol a fost scris în colaborare cu Schogetten.
View this post on Instagram
M-ai atins la inimioară, ciocolata e cel mai cel dulce de pe lume,și mai ales Schogetten,sper că e scris bine.Și clar că o bucățică e puțin, că așa mi-am pierdut nu numai dinții naturali,dar și pe cei cu pivot care au urmat.Dar pentru fericirea noastră ce nu facem? rămân la 2-3 bucățele când e doar una și trebuie s-o împart și cu cei 3 copii.
Ciocolata e bună, dar sănătatea e și mai bună.
Ai grijă de tine 🤗
Ciocolata amăruie e preferata mea! O să o încerc și eu pe cea cu merișoare.
Cunosc persoane care se abțin din cauza diabetului. Din păcate, copii de 10-14 ani.
Nu mă pot abține să nu mai iau o pătratică de ciocolată de casă. Băiatul meu , Mihai, e mare amator de batonul copilăriei, rețeta Laurei Laurențiu.
O fac lunar și are mare succes.
Știu, sunt oameni care nu au voie, dar desigur că eu nu mă refeream la probleme de sănătate aici.
Cea cu merișoare o să-ți placă. Și, la câte sortimente sunt (e un video la finalul articolului, acolo le vezi pe toate), nu cred că vei găsi doar unul pe gustul tău.
Nu, niciodată doar o pătratică…de aceea preferam ciocolata “netăiată”. 😉Eu am vrut sa rup doar o bucățică, dar s-a rupt așa, pe jumătate.😉
Aici e diferit: deschizi pachetul și deja ai 3 bucățele în palmă. La fel, n-a fost cu intenție…
Chiar ai nimerit o tare cu articolul acesta! Din păcate a fost un moment al vieții în care aveam voie sa mănânc doar ciocolata neagra.. Nu as zice ca sunt mare fan cea cu multa cacao mie mi se pare amară 😊.. Între timp lucrurile s-au așezat și pot savura și ciocolata normala. Daaar as fi în stare sa mănânc jumatate de ciocolată odată.. Drept urmare ma rezum la 2 pătrățele.. Maxim 3 dacă sunt mici.. Cu mare greutate trebuie sa recunosc.. Și da, ciocolata este pentru suflet 😍🥰💋
Exact, bine zici 🤗. E pentru suflet ❤️
Ahhh, ce temă ai ales, ciocolata era refugiul și salvarea mea preferată 😁 ciocolata neagră cu un conținut ridicat de cacao, peste 80% neagră ca sufletul meu câteodată, și dacă era combinată cu sare de mare sau chili era și mai bine, acum chiar mă opresc la maxim două pătrățele (din păcate) și cred că este un păcat acceptabil dacă sari de cele două pătrățele din când în când.
Mai ales dacă sunt pătrățele mici :))
Eu nu mai mănânc de vreo 2 ani decât ciocolată amăruie (e o hotărâre personală, nu am probleme medicale). Și da, încerc să mă limitez la două pătrățele la două zile (da, nu în fiecare zi!). Însă nu-mi reușește întotdeauna, uneori – mai ales când lucrez seara – mai iau câte un pătrățel-două de ciocolată – și mă simt vinovat. Acum vreo două săptămâni am mâncat vreo 7-8 pătrățele într-o seară și m-am simțit FOARTE vinovat!
Pe vremea când mâncam ciocolată normală, Schogetten era printre preferatele mele.
Mi se pare că e tare greu cu două pătrățele la două zile 🙂