În timp ce îmi dădeam silința să fac o parcare laterală.
Mă duceam la stomatolog, undeva în Dorobanți, și aveam emoții cu parcarea. Dacă n-aș fi fost cu Fiat-ul 500 electric, nici nu mi-ar fi trecut prin cap să încerc să parchez în acea zonă. Însă cum mașina era și mică, și dotată cu toți senzorii din lume, am zis că merită să văd dacă reușesc.
Mai mult, știam că am Fiat-ul doar pentru vreo două săptămâni, așa că mi-era ciudă să-l las în fața casei și să merg tot cu taxiul.
Am găsit loc de parcare, dar nu asta vreau să vă povestesc. Ci că lângă cabinetul stomatologului meu e o cafenea destul de hip, unde, la orice oră, diverși oameni stau de vorbă afară și beau cafea.
Exact asta se întâmpla și când îmi parcam eu Fiat-ul. Și, ce să vezi: s-au întors toți și se uitau la mine.
V-am mai povestit despre relația mea cu condusul
Un accident m-a făcut să nu mă pot urca la volan timp de 13 ani. Am luat din nou lecții și am reînceput să conduc acum un an. Deci nu sunt vreun Verstappen al Bucureștiului.
Sunt foarte atentă, merg încet, nu trec pe galben, nu tai calea nimănui, dar parcă nu m-aș lăuda cu abilitățile mele de parcare.
Ei bine, având în vedere toate astea, nu mi-a picat deloc bine să văd că aveam spectatori: domnii și doamnele de la cafenea erau cu ochii pe mine.
“Să nu fac ceva greșit”, mi-am zis, deși nu le datoram nimic celor de față. Bine, în tot acest timp eram foarte conștientă și de faptul că nu e mașina mea și că nu vreau s-o duc înapoi, celor de la AutoItalia, cu vreo zgârietură.
Am mulțumit în gând, încă o dată, că Fiat-ul cu echipare La Prima are senzori și cameră în care vezi tot când dai cu spatele. Am parcat fără incidente și fără prea multe manevre, după care am respirat ușurată și am ieșit din mașină.
Ce credeți? În continuare, toată lumea cu privirea la mine. M-am întors să văd dacă nu cumva era vreun anunț cu parcarea interzisă sau dacă n-am blocat pe cineva. În timpul ăsta, unul dintre domnii care era privirea ațintită spre mine m-a întrebat:
– Ce autonomie are? Că e tare frumoasă.
Atunci m-am lămurit.
Nu făcusem nimic greșit: pur și simplu, oamenii îmi admirau mașina
Și aveau și de ce.
Înainte să vă povestesc cum a fost pentru mine să conduc un Fiat 500 electric, trebuie să stabilim ceva: e o mașină foarte frumoasă.
N-o s-o descriu în detalii pentru că e de ajuns să vă uitați la fotografii. O să vă atrag atenția însă că există mici accente emblematice, precum semnalizarea laterală cu LED-uri inspirată din stilul original al modelului lansat în 1957.
Eu am condus două versiuni electrice, cea cu echipare La Prima (un model lansat în colaborare cu artistul Andrea Bocelli și care are o sonorizare de excepție, datorită JBL) și Icon.
Nu voi face comparație între ele pentru că mi se pare că treaba asta e pentru site-urile de profil – și, sincer acum, găsiți toate aceste informații și pe site-ul oficial. În plus, dacă cineva dintre voi vrea să-și cumpere un Fiat 500e, sunt convinsă că-și va alege dotările în funcție de nevoi.
Dar să vă zic ce mi-a plăcut
Am menționat deja că e o mașină frumoasă foc, că e perfectă pentru oraș, că se parchează ușor, că are senzori și camere.
Dar ce utile sunt funcțiile de conducere asistată!
De exemplu, cu cruise control setezi viteza maximă, iar mașina o menține. Te ajută să păstrezi banda – dacă simte că te îndepărtezi, întâi vibrează volanul, apoi ai un semnal sonor și altul, vizual.
Recunoaște semnele de circulație: dacă pe traseu apare un indicator care anunță viteză maximă de 40 km/h, mașina încetinește. Frânează automat – la fel, întâi te avertizează sonor și vizual și, dacă nu pui tu frână, face ea asta pentru tine.
În interior, însă, ai diverse accesorii care de care mai drăguțe. Portiera se deschide cu o atingere de buton, smartphone-ul se conectează prin bluetooth în 5 secunde, sistemul de infotainment are un ecran mare, luminos, cu o imagine clară. Bordul este îmbrăcat în materiale premium și sustenabile, scaunele sunt tapițate, în funcție de model, cu material textil sau piele ecologică.
Și autonomia?
E undeva între 320 și 460 de kilometri, în funcție de cum mergi. La varianta de 460 ajungi dacă folosești mașina doar în oraș și dacă nu pornești și aerul condiționat la maximum, de exemplu.
Pe de altă parte, dacă vrei să faci economie, Fiat 500e poate fi condusă în modul sherpa – denumire împrumutată de la șerpașii din Himalaya – care ajustează viteza maximă și clima (de exemplu, oprește încălzirea în scaune) pentru a consuma cât mai puțin.
Mai am o veste bună la acest capitol, și anume încărcarea rapidă: în 5 minute ai autonomie pentru 50 km, iar în 35 de minute se încarcă 80%.
Am zis mai sus că e o mașină mică, dar e foarte confortabilă. Am plimbat și fetele cu ea, deci e ideală pentru patru pasageri.
Nu, n-am plecat cu Fiat500e în vacanță și, dacă e să fiu sinceră, nu cred că ne-ar încăpea cele trei trollere, patru rucsacuri și farmacia pe care o luăm cu noi de obicei. Dar am fost cu ea la o ședință foto, cu multe ținute, umerașe, perechi de pantofi și am avut suficient spațiu.
Din punctul meu de vedere, e mașina ideală pentru oraș.
Îi găsesc un singur defect: acela că (încă) nu-mi aparține.
În afară de ce ai scris tu eu pot spune că au cele mai frumoase culori de caroserie 😁 le sesizezi imediat în trafic, te hipnotizează.
Daaaa, de acord. Chiar au nuanțe pe care nu le-am mai văzut nicăieri!
Faptul că ai atras toate privirile nu se datorează doar mașinii, ci în primul rând ție, pentru că în pozele pe care ni le-ai împărtășit ești o apariție! Cu siguranță dacă aș fi coborât eu din mașina aia, n-ar fi întors nimeni capul! 😀
poate de azi? La mulți ani!
Mulțumesc mult :))
Cu întârziere mare ,un sincer “La mulți ani”,e o plăcere foarte mare să te urmăresc aici ,ca și pe Mihai.Da,și ești o apariție,tu pui lucrurile în valoare și nu invers.Numai bine!
Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase 🤗
Cu întârziere mare ,un sincer „La mulți ani”,e o plăcere foarte mare să te urmăresc aici ,ca și pe Mihai.Da,și ești o apariție,tu pui lucrurile în valoare și nu invers.Numai bine!
Am citit, nu mă prea pricep la mașini, nu am condus niciodată. Mașina ca mașina. Dumneavoastră sunteți o apariție. M-au lăsat mută de invidie acele sandale albastru turbat cum îi spun eu acelei nuanțe. Dar o invidie prietenoasă.