Când suntem #DoarNoiTrei (57)

 

 

 

 

Să nu uităm

M-a desenat Maria. În bluză cu dungi, păr drept, cerceii pe care îi port cei mai des. Vorbesc între ele de parcă n-aș fi de față.
– Dar arată ca o adolescentă, îi zice Ioana.
– Mda, cred că am făcut-o prea tânără.
– Ce-ai ziiiiis?, o întreb eu.
– Ah, scuze, am uitat. Mami e deja tânără.

 

 

 

 

Diplomație

După ce a făcut mofturi, Ioana a decis totuși să guste un fel de mâncare nou.
Ba mai mult, a recunoscut că i-a și plăcut.
Eu, încercând să fiu un părinte bun:
– Ioana, îți mulțumesc că ai gustat. E important pentru mine.
– Și acum putem merge la magazinul de jucării?

 

Mai mult ca sigur

Plouă, bate vântul, e un pic de vijelie.
Gemenele stau la palavre:
– Ce facem dacă se întrerupe curentul?
– Ne uităm la un film.

 

Cuvinte sucite

– Ce înseamnă abătut?, întreabă Ioana.
I-a explicat Maria:
– Că te simți bătut, dar nu ești.

 

S-a gândit ea

– Mi-a venit o idee. Da’ nu e de joacă; e de viață, îi zice Maria soră-sii.
– Oh!
– Uite, continuă Maria, pentru că eu sunt mai mare, că știi că m-am născut prima, mă gândeam ca de acum înainte să iau eu deciziile.
Ioana răspunde fără să stea pe gânduri:
– Nu.