Ieftin și scump
Le-am adus o ciocolată de care nu mai mâncaseră – brand cunoscut, calitate bună, deci n-a costat puțin.
Ioana jubilează și tot molfăie din ciocolata asta nouă, pe care nu contenește să mi-o descrie. Cât îi place, cât e de tare (stătuse-n frigider), cu ce e și, mulțumită, concluzionează:
– Are gust de ciocolată de-aia ieftină, de care-mi place mie.

Cum LOL e noua pasiune a tuturor fetelor de vârsta asta, bineînțeles că și ORICE obiect cu LOL e minunat. Așa că au primit micuțele penare cu LOL: Ceva rău – doar așa, ca să vă faceți o idee, conțin glitter, roz, mov și alte culori și desene din astea deloc discrete. Ca niște sorcove sunt penarele alea. Mă rog, știam că lor o să le placă, costau și foarte puțin, toată lumea fericită.
În prima zi, Ioana și Maria țopăie și merg prin casă doar cu penarele alea după ele. Ioana îl desface, îl pipăie și mă lămurește:
– Are textură de penar scump.

Doar de ce-am venit?!
Merg cu ele la un eveniment. Exact la intrare mă întâlnesc cu niște cunoscuți.
Ca de obicei, Ioana și Maria întind mâna (nu întotdeauna pe dreapta, se mai și-ncurcă :)), fac cunoștință. Maria nu mai are răbdare și întreabă, abrupt:
– Și? Au ceva mâncare înăuntru? Că nu mai pot de foame.

Desigur
– Un băiat pe care nu-l cunoșteam m-a întrebat de ce am luminițe-n ochi. Și i-am zis: pentru că sunt drăguță.
(Ioana)

Filosoafa lu mama
– Nu-mi e frică de întuneric. Mi-e frică de ce ascunde el.
(Maria)