Dar de câte ori mă întâlnesc cu un Fiat 500 ca al meu în trafic, sunt și mai binevoitoare. Vrei în fața mea? Cum să nu?! Nici o problemă, chiar te rog!

Am conștientizat că fac asta zilele trecute, când, pe drumul spre casă, m-am întâlnit cu un Fiat 500 roșu ca focul. Cred că eram și vecini de cartier, că am avut o bucată bună de drum de mers împreună. L-am admirat: nu era chiar nou, avea cutie manuală, dar era o frumusețe!

Apoi, altă dată, când veneam de la stomatolog, m-am întâlnit cu un Fiat 500e, exact ca al meu. Și aceeași culoare, și electric. Era parcat pe dreapta, iar doamna care-l conducea tocmai închidea portbagajul. Eu, toată numai zâmbet; ea s-a uitat în altă parte :).

Atunci m-am gândit că e posibil să mi se întâmple numai mie. Așa să fie?

Pentru voi cum e? Zâmbiți când vedeți în trafic o mașină ca a voastră sau vă lasă rece?

P.S.: Bijuteria din prima poză era în Taormina, iar când am fotografiat-o n-o aveam pe Peanut a mea. Da, Peanut, așa o cheamă pe mașinuța mea.