Și vă spun asta din proprie experiență.

Am acum în minte o bluză cu pliseuri pe spate pe care am iubit-o și am păstrat-o până când am descoperit că s-a îngălbenit stând în dulap.
O pereche de cercei superbi, din argint aurit, care s-au oxidat și pe care nu mai știu cum să-i curăț. Mă uit la ei din când în când și sper că voi găsi un bijutier care să le redea frumusețea. Ah, și acei pantaloni negri din mătase care – din fericire – sunt în stare perfectă. Dar – din nefericire – nu-mi mai vin.
Sandalele aurii din piele fină, găsite la Paris, la niște reduceri incredibile, pe care le-am purtat rar de teamă să nu le stric. Și nu le-am stricat. Doar că s-a dus trendul acela și, de câte ori îmi amintesc de ele, mă gândesc cu tristețe că sunt cam passé.

Cam tot ce-am păstrat de-a lungul timpului s-a stricat, s-a demodat sau nu mi s-a mai potrivit.
Mai sunt și câteva lucruri care nu se încadrează în nici una dintre situațiile de mai sus, ci în categoria celor de care m-am plictisit, pur și simplu, fără să le port.

Ce mi se pare cel mai trist e că soarta asta – a lucrurilor păstrate și nefolosite – au avut-o mai ales cele la care țineam foarte mult: piese mai scumpe sau, din contră, unele cu prețuri relativ accesibile, dar pentru care am făcut eu eforturi să le cumpăr.

Mă și văd mângâind cu privirea puloverul din cașmir, pantalonii de mătase despre care am scris mai sus, bijuteriile din email, pantofii din catifea. Și-apoi acea voce care-mi sabota toată plăcerea și-mi spunea:

„Nu te îmbrăca acum cu ele; dacă le strici? Poartă-le când o să ai cu adevărat nevoie, când o să mergi undeva”.  

Acel undeva greu de definit, dar care nu înseamna niciodată o zi normală la birou sau un brunch cu prietenele. Acel undeva care, pentru o parte din lucrurile astea la care țineam, n-a existat niciodată.

Chiar dacă știam teoria – și anume că hainele, bijuteriile, gențile sunt făcute pentru a fi purtate – a fost nevoie să le găsesc îngălbenite în dulap ca să-mi schimb atitudinea și să mă bucur de lucrurile pe care le am.
Să-mi ofer, practic, oricând plăcerea de a purta un pulover de cașmir, o pereche de cercei prețioși și un parfum rafinat – indiferent că merg doar la cumpărături sau la o programare la medic.

Am zis cercei – da, pentru că obișnuiam „să păstrez” chiar și bijuteriile care-mi plăceau foarte mult sau care erau mai valoroase. Și exact asta mi-a venit în minte când mă gândeam ce ținute să port pentru ședința foto cu bijuteriile FREYWILLE.

Eram tentată să aleg outfit-uri mai elegante, de cocktail, de party, că doar acolo purtăm cu bijuterii atât de speciale. Însă asta era doar vocea aceea care-mi spunea, din nou, că sunt lucruri care trebuie păstrate.
Am recunoscut-o și mi-am dat seama cât de trist ar fi ca aceste brățări, cercei și inele, aceste mici opere de artă pictate în email să rămână într-un sertar, în așteptarea unei ocazii care să le pună în valoare.

Acesta e motivul pentru care azi le-am asortat mai degrabă la ținute casual, la jeanși și pulovere de toamnă: pentru că sunt versatile și ușor de combinat cu diverse look-uri. Și merită să fie scoase în lume cât mai des, nu să stea ascunse în cutii.

În imagini port brățări și inele din colecția Monochrome: piesele uni, în diverse nuanțe, care fac alegerea să fie destul de dificilă – de la roz pal la roșu sau bordo, tonuri de albastru și turcoaz, da și galben, negru sau ivoire.

Mie îmi place să suprapun brățările, chiar și inelele, dar și să le combin cu alte piese FREYWILLE – cele care celebrează arta.
De data asta am ales să combin brățările și inelele în tonuri de albastru cu bijuterii din colecția care aduce un omagiu lui Sophie Teuber-Arp, o sculptoriță și pictoriță elvețiană, reprezentantă a dadaismului și pasionată de formele geometrice abstracte.