Invitația la Bratislava, la lansarea noului parfum Chanel No5 L’Eau, mi-a trezit o mulțime de amintiri. Mai întâi, măsuța de toaletă a mamei, locul în care, pentru multă vreme, a stat un singur parfum – clasicul Chanel No5. Nu știu de unde îl primise. În vremurile alea era imposibil să cumperi vreun parfum de calitate în România, așa că sticluța aceea era cu atât mai prețioasă. Motiv pentru care mama folosea parfumul destul de rar. Uneori, mă parfuma și pe mine un pic. Iar alteori, îl încercam singură, pe furiș. Nu știu dacă aveam mai mult de șase, șapte ani.

Eram deja studentă când am avut primul meu parfum Chanel. Mai exact, Chanel Allure, un cadou de la sora mea. Stăteam într-o cameră mică, de vreo zece metri pătrați, într-un apartament pe care îl împărțeam cu alte două colege. Dar parfumul meu avea un loc special, în dulăpior, și era mica mea comoară. Îl foloseam când aveam nevoie de un plus de încredere în mine și de un pic de noroc.

Apoi îmi amintesc de mine la 30 de ani, încercând din nou clasicul No5. Știam bine cum miroase, era familiar. Dar se schimbase ceva – nu cu parfumul, ci cu mine. Am simțit brusc că-mi place și că-mi trebuie. Iar lucrul ăsta nu s-a schimbat, e încă valabil.

Eu îmi aleg parfumul în funcție de stare, de ținută și de eveniment. Am folosit clasicul No5 în special seara și de cele mai multe ori când purtam ținute clasice și ruj roșu. Rareori dimineața sau în mijlocul zilei. Iar acum tind să fac același lucru – să aleg varianta clasică pentru seară și să folosesc noul No5 L’Eau pentru zi. Cu ce e diferit? E mai fresh. Mai light. Mai efervescent. Și asta datorită notelor de citrice (care mie îmi plac tare mult), pe care le-a adăugat Olivier Polge, parfumierul casei.

You know me and you don’t. Ăsta e noul parfum Chanel No5 L’Eau.

Foto: Chanel, arhiva personală.